și dacă ar fi să cad

[Elena Mirca]

la vama dintre cer și spital
Dumnezeu îmi respiră la spate.

nu am timp să bag minute în buzunare
inima își liniștește bătăile
iar suferința aprinde focul în golul femeii
care își uită numele între pereții cu chipuri albe
crucea devine tot mai grea
în fața clădirii osânda ridică scările cu o fărâmă mai sus
brazii își apleacă vârful către rădăcina întrebărilor
iar dragostea, ea, dragostea, a fost fumată de altul
precum aburul unei dimineți
în care inima ta creștea în pieptul meu ca o pâine mare
iar tu îmi spălai cămășile între două ceasuri
din care căldura intimității arunca raiul afară.

sfoara iluziilor ajunge la sfârșit
la poarta cu arțari pe umeri
unde visez încă
la dizolvarea noastră în lanul de floarea soarelui

știu, am ajuns țintă  devastată
îmi fac nodul credinței
și dacă ar fi să cad, ar fi numai sub cruce.

[Elena Mirca]

Ion Lazăr da Coza va multumesc pentru popas si sugestii!

[Ion Lazăr da Coza]

iar dragostea, ea dragostea a fost fumată de altul > iar dragostea, ea, dragostea, a fost fumată de altul 

floarea soarelui > floarea-soarelui 

Se poate renunța la câteva pronume și cuvinte de legătură.

Place.

da Coza

[Elena Mirca]

 Sofia Sincă va multumesc frumos de popas si lectura!

[Sofia Sincă]

Interesant și mult mai plăcut de la jumătate în jos. Prima jumătate spune povestea... Ai uzat cam mult de genitive și dative, încât sar în ochi.

din care căldura intimității arunca raiul afară. - de remarcat, mi-a plăcut mult această metaforă. Însă nu este una dintre cele mai bune poezii ale tale.

Dar am citit cu multă plăcere,

Sofy