Și...

[Tudor Cicu]

Și...

 

Și pe unde nu m-a dus mai mult ea, viața

Mai prins între fiare... ca la eșafod

Și ce simplu va fi mâine! Nu doar ceața,

S-ar lăsa surprinsă cu luna-n năvod.

 

Răscolind iubiri mai vechi, azi mi-e totuna

Dacă va fi scoasă în țăndări la mal.

Numai corăbii, din greu, trec întruna

Pe sub poduri le văd împinse pe val.

 

Cu torța mereu în mâini, mai cred ursită,

Că-n toți anii ai tras ca vita la plug

Spui că mi-ai dat inimă ori... pustiită

O dragoste veșnic să ardă pe rug?

 

 

[Tudor Cicu]

Doamna Sofi: Foarte corectă și punctuală intervenția d-voastră. Câte ceva (cu siguranță) se putea îndrepta după un timp de ședere la sertar. Nefiind o poezie scrisă decât pentru un anumit mesaj, iată!... am mai dres câte ceva. Mult respect. Ochiul cu care priviți, constructiv, poezia, mă onorează. 

[Tudor Cicu]

 J' Arrive! Am reținut și vă mulțumesc ca unui prieten drag pentru lectură.

[Sofia Sincă]

Elegiaco-romantică - o romanță... sau o doină modernă.

Dar uite maestre, de ce nu sună bine versul tău: Dus strâns, când cu ceața - cacofonic, de demult, torța aprinsă, viața ai, știu ursită, - accentul bată-l vina și aliterația care de fapt duce spre el, spre accent sau spre șchiopătare.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

La ora bilanțurilor intermediare, dă cu plus, dă cu minus?

Lectura a fost plăcută.

da Coza

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Am citit cu plăcere!