haiku (104 - 106)

[Dinca Valerian]

urme pe nisip -
cercul lui arhimede
neșters

     *****

 

grindină -
în câmp pepenii verzi
sună a copt

     *****

 

trandafir -
scris cu petale galbene
în abecedar

[Dinca Valerian]

@ Mihaela Popa Multumesc pentru apreciere

[Mihaela Popa]

micropoeme plăcute

[Dinca Valerian]

@ Camelia Ardelean Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Camelia Ardelean]

Plac toate, ca imagini poetice! Ca haiku..., de luat în seamă sugestiile Adinei, e "tobă" în domeniu! :-) Am cochetat şi eu puţin cu haikuul, acum  vreo 2 ani şi probabil voi mai cocheta, atunci când voi simţi că e (din nou) momentul.  În consecinţă, experienţa mea e limitată la acest capitol, după cum spuneam, dar cred că merită să continuaţi pe această linie, aveţi "stofă"! :-)

[Dinca Valerian]

@ Adina Speranta Sunt impresionat, placut. Cel mai mult imi place ca va argumentati opinia, ca va explicati punctul de vedere. Ca vom cadea sau nu de acord, trece in plan secundar. Important este ca discutia se dovedeste a fi constructiva.

N-am experienta in haiku, am inceput in mai anul acesta, sa tot fie vreo 4 luni. Citesc, mai discut, incerc, merg inainte. Inca n-am capatat reflexele necesare, doar am 'furat' de pe unde am putut.

Sablonul 5-7-5 am inteles ca este cevasta.a sfant pentru japonezi. Dar si particularitatea limbii lor favorizeaza situatia. Europenii ori n-au inteteles, ori la noi este intr-adevar altfel. Cert este ca am intalnit des parerea cum ca nu asta ar trebui sa fie pe primul loc. In ex. 1 initial a fost "inca nesters". Textul s-ar incadra perfect in sablon, dar parca e un cuvant in plus. De acord ca "urme pe nisip" poate fi un kigo acceptat cu indulgenta. Textul nr2, e ceva mai reusit. Nu inteleg obiectiunea referitoare la 'suna'. Pepenii verzi se recunosc daca sunt copti dupa sunet. Meseriasii/Cultivatorii asa ii recolteaza, le dau un bobarnac si ii aleg dupa cum suna pe cei care sunt copti. Pe cei care nu suna bine, ii mai lasa in vrej. N-are rost sa-i duca la piata unde, de cele mai multe ori, pepenele este incercat daca e copt sau nu. Daca exista, planul uman nu poate fi eliminat. Cel putin prin faptul ca totul se supune perceptiei umane. Al treilea text este un joc de cuvinte. Trandafirul este o floare, un nume, un parfum, o amintire ... Daca-l iei ca floare, n-are ce cauta in abecedar. Daca-l iei ca nume, n-ar trebui sa aiba petale. Se incalca grav principiul 'aici si acum'. Sau poate ca nu daca ai in mana abecedarul vechi de zeci de ani si te lasi prada 'aici si acum' amintirilor.

Sper ca ati salvat mancarea. E un lucru la fel de important. Gustul/mirosul de ars se drege cu un pic de otet balsamic.

Bucuros ca v-am intalnit. Toate cele bune.

[Vasilisia Lazăr]

Adina, am lăcrimat. Mi-am amintit de vremurile când duceați, tu și Ion, îndelungi discuții pe această temă. Și ce dor mi s-a făcut... :((

[Adina Speranta]

Schema de 17 silabe esste extrem de importantă pentru niponi, e definitorie :) La fel și kigo. Plasarea în timp a momentului cuprins în haiku este vitală. Deasemeni simplitatea exprimării, evitarea metaforelor, a abuzului de prepoziții etc. 

Haiku pe 3 linii este clasic, așa cum noi avem poezia clasică (supusă regulilor de prozodie, ori formele fixe care au și mai multe reguli). Astăzi, niponii au abordat și ei o formă modernă, anume haiku pe două linii și chiar cel pe un singur rând. Sunt mai permisibile regulile, însă la kigo nu au renunțat. Numărul silabelor nu mai este impus, jonglează însă în jurul acestei cifre. Se permite și câte o metaforă subtilă, chiar un verb, știut fiind că în forma clasică e admis doar un gerunziu, în rândul 2 sau 3. 

Acel „neșters” poate fi ușor înlocuit, dacă doriți asta :) 

„urme pe nisip” cu indulgență l-aș trata drept kigo, dar îl accept. Să zicem că este „vara”, nu? Un kigo indirect, deși urmele pe nisip pot fi lăsate în orice anotimp. Pe mine m-a atras efemeritatea acestor urme (orice val ori pală de vânt le condamnă la dispariție) în contrast cu cercul lui Arhimede și durabilitatea lui în matematică. 

Al doilea haiku plasează momentul vara, deci are kigo. Aveți iar un contrast remarcabil: grindina față de căldura sugerată de pepenii copți, dar aveți verb („sună”) și planul uman e slab sugerat.

Al treilea haiku, trandafirul nu e kigo, el are flori și primăvara, și vara, chiar și toamna. 

Aaaa, gata, am ars mâncarea :)) 

O să mai vin să vă citesc, sunt pasionată de haiku și cultura niponă. 

Seară frumoasă :) 

[Dinca Valerian]

@ Adina Speranta  M-ati luat o piatra de pe inima, va multumesc. Ma temeam sa nu fi comis ceva foarte grav, dar variatia numarului de silabe este permisa, chiar recomandata atunci cand pot fi eliminate cuvinte care pot fi considerate in plus. Multumesc inca o data.

[Adina Speranta]

Din cauza formei clasice (nerespectate), a celor două planuri (cel uman în special) - haiku 2, a unui kigo incert (haiku 3). 

Pentru mine, deosebit este acesta:

urme pe nisip -
cercul lui arhimede
neșters

Dacă linia 3 era de 5 silabe, aș fi sărit în sus de bucurie! :) E minunat realizată juxtapunerea.

Vă rog să nu mă luați în seamă, a fost un moment în care impulsivitatea de care sufăr, a fost mai presus de orice :))

Cu drag!

[Dinca Valerian]

@ Adina Speranta  De ce nu haiku? As fi curios sa aflu de ce considerati ca nu-s.