Goblenul luminii

[chindea maria elena]

se topește galaxia în vene

fumegă taverna lumii între arcade
trup îngenuncheat răscrucile filigranează destinul
apă şi foc agaţă nou cer turnați vinul vieții
nu-i templu să nu ceară ofrandă și cupa venelor însetează de-albastru
nu se mai știe demult cine-i victimă și cărui călău
îi ies nove din buzunar alternanța de roluri
este contractul divin aleatoriu se schimbă premisele
ceasul înghite ispite bordel stratificat de plăceri expirația viului
se țes plase imagini suave erup viziuni
ce alegi să filtrezi la un capăt de eu asul voinței îl trage
evadează de poți din coșul călăului pretutindeni
se-noadă căderi alături de aripi credințe oloage asudă să țină dreaptă
balanța lacrima îneacă pe cel ce nu-și vede chipul
nu vom ști sub ce mască ne vom bate în ușă
se refuză inconștient diagonala perfecţiunii ”mergi spre tine”
sună porunca fiecare atom îți trimite ecoul doar urechea să răstoarne
adâncul în mâinele ieri
altă mereu altă spaimă divide materia

dilată-ți spiritul azi poimâine zborul se poate să ardă prea tare e mai presus de uman
ca a.d.n.-ul zeic să strice tiparul genezic

chiar și luna s-ar putea să emită voluptăți împănate de îngeri căzuți
(ce să faci și cu ei când furnicarul din piele
deja te scoate din minți)
prea tare vibrează uitarea în oase ne fură c-un zâmbet și moartea
pașaportu-nălțării are ștampila voalată încotro să mai sapi după măr și-un colț
desuet de paradis insolvent
chiar din ruine glezna se-ntoarce spre mine indiferent câte entorse
ar face ursita

poate că fiecare mădular prometeic ține strâns cumpăna lumii

arc amorsat periodic omul calcă pe bătătură demiurgul
ruleta luminii aprig învârte duhul materiei oriunde nimeni nu se poate sustrage
să se-ascundă unde când fiecare pupilă e miezul sămânței
refuz alinierea cuminte din principiu
pentru a recalibra greutatea cercului trebuie să mă trimit
în pelerinaje dionisiace
molohul zilei atomice trebuie hrănit arenele sângerează


molecula de aer care nu găzduiește un tron
resoarbe abisul

deschid ușa să-mi dau mâna

[chindea maria elena]

Hi hi hi, Marcele, de câțiva anișori buni urmăresc sporadic poezia ta pentru că-mi place (și n-am o listă lungă a poeților pe care-i valorizez eu) și mai citesc și comentariile de aici și de prin alte părți, dar niciodată nu te-am suspectat nici de orbire nici de naivitate! Nu mă suspecta nici tu chiar de pare că-s pierdută prin cele cosmosuri!:))) Deci, strict la texte mă refer și eu! Nu te-am văzut niciodată adoptând alte stiluri care nu se pliază pe personalitatea ta! De ce aș face-o eu? Pentru a obține niște aplauze de la Procust că m-am conformat „patului”? Voi fi întotdeauna ori jungla ori deșertul - și voi avea și nerușinarea de a nu-mi păsa de aprobarea sau dezaprobarea lui!:))) Dezmățatului bujor nu-i pasă că nobila lalea are doar 6-7 petale! El revarsă ceea ce este el! Cui nu-i place poate să-l ocolească liniștit! Nu-i bai!

Și cum îmbrățișată doar de poezie am străbătut singură infernurile - o să-mi permit suprema libertate de a străbate și paradisurile pe care le doresc eu nu cele la care mi se oferă bilet la supraprețul unei puteri neligitimată de nimeni! Chiar cu prețul singurătății aparente! Dar o să-mi cumpăr bilet să te văd pe tine (sau poezia ta - totuna) dansând în travesti după partitura altuia!:))) Eu sunt incapabilă, recunosc! Sunt doar EU, mai bună sau mai slabă!  

[Marcel Vişa]

Comentariul meu se referea strict la text, la estetica lui... Imi place incapatanarea dvs. de a va apara stilul, dar trebuie sa recunoasteti ca textul de fata nu e unul dintre cele mai reusite ...

[chindea maria elena]

Marcele, mi-ai văzut pozele de aici și de pe Fb.? Sunt exact ceea ce ai spus, o doamnă în vârstă strident machiată! Așa sunt eu „naturală” - n-am nici o treabă cu formele și limitările „naturalui” impuse de o elită socială dintr-un colț sau altul al planetei! Iar poezia mea este în conformitate cu personalitatea mea și cunoașterea! Dacă sperie sau oripilează pe unii, asta e!:))) Când mi se va schimba filtrul - se va schimba și poezia mea! Las celor ce l-au inventat „naturalul” lor! Mie îmi ajunge al meu!:)))

[Marcel Vişa]

Ii lipseste naturaletea poeziei dumneavoastra. Ea in esenta nu e rea. In esenta este precum o doamna in varsta, inca frumoasa, dar care uneori se machiaza mult prea strident si sperie trecatorii. Lasati-o naturala si va fi mult mai apreciata.

[chindea maria elena]

Dragă Nikol, te asigur că nimic nu mă supără referitor la poezia mea! Am o relație foarte bună cu spiritul POEZIEI, iar formele în care-l îmbrac sunt cele ale cunoașterii mele! Spre deosebire de cei care îmi contestă cofragul comunicărilor metaforice - eu sunt liberă să citesc în palete diferite, de la cele aseptice la cele luxuriante, fără să contest nici uneia valoarea și importanța în fagurele creației! Mă uit la natură și văd o infinitate de forme florale: de la cele cu multiple eflorescențe, la cele din deșert - natura vorbește inimii noastre fără șpalturi artificiale! Depinde câte petale să primească are inima noastră să primească diversitatea! Numai omul a inventat Patul lui Procust, în care se măsoară, se taie sau se dizlocă! Pentru că are ideea fixă a uniformizării! Eu n-am nici un zor de tiparele acceptate de social; acum scriu așa, mâine s-ar putea să scriu altfel, nu știu și nici nu-mi impun! Ce știu sigur este că voi scrie întotdeauna și despre ființa cosmică ce ne locuiește, nu doar despre cea palpabilă! Cine își repudiază cealaltă identitate și-și asumă doar identitatea de „fiu al Omului” - înseamnă că încă-i verde și-n el nu s-a copt adevărul! Eu n-o pot repudia, căci fără asumarea ei acum aș fi fost doar țărână!... Și am niște certitudini irefutabile, nu doar interpretări la ceva exterior, ce n-am filtrat prin tot universul ce sunt! Eu chiar mi-am dat mâna (la propriu și figurat) cu cea de prin alte dimensiuni - ca să nu pierd dimensiunea aceasta! Deci, faptul că cineva își consideră identitatea cosmică - un loc de bătut câmpii, nu poate decât să mă amuze! Privirea nu bate în unghi ascuțit!:))) Dacă nu ai ajuns în locul din care poți privi diversitatea formelor, măcar să le contești! Mie îmi place Marcel (poezia lui), că reciproca nu-i valabilă nu-mi produce nici un frison; iar contestările lui sunt parfum de cireș, alții au pregătit și dricul poeziei mele!:))) Eu râd și scriu mai departe! Și caut să văd toate girafele, și nu numai! Mi-am asumat de mult că nu mă potrivesc calapoadelor, și nici nu sufăr fără ele, hi hi hi.... Precum am mai spus-o, sunt înarmată cu „pupila de privit minuni și cu zâmbetul ecuator” - și în acest fel pot îmbrățișa universurile tuturor, bucurându-mă de ele! 

Cât privește terenurile minate, le-am dezamorsat de mult - dar îmi plac exploziile, bombele florale ale creației!:))) Cum putea să mă supere etichetarea mea - probabil că ai dreptate mai mult decât crezi, dar cel mai mare eșec al vieții cuiva este să se vândă drept ceea ce nu e! Eu nu mă străduiesc să fiu Gerra, îmi iese spontan - iar de alții nu mă acceptă e problema lor! Eu am grijă să mă perfecționez în ceea ce sunt eu - nu în ceea ce cred alții că sunt!

Te îmbrățișez cu drag.     

[Nikol MerBreM]

Dragă Gerra, îți mărturisesc că nu cunosc ce se întâmplă pe alte site-uri, deşi mai cochetez uneori cu ideea de a încerca mai multe, încă nu am învățat să-mi fac timpul prieten. De aceea, sper că nu am intrat pe vreun teren minat cu etichetarea poeziei tale drept specie "gerra" :). S-a dorit a fi un compliment adus unicității... Cât despre polemicile de oriunde, eu mă încăpățânez să cred că nu sunt decât intersecții firești, chiar dacă uneori dureroase, ale diferitelor forme de manifestare a individualității.

[chindea maria elena]

Mă mișc, Marcele, și încă bine, în pofida cotidianului medical care m-a îngropat științific încă din 2000!:))) Și zău că n-am (re)venit de-acolo de unde 99% nu revin întru iluminarea protipendadei literare!  Și se pare că-i calc și pe unii pe bătătură măcar prin consistența clișeelor!:))) Din cele șapte corpuri energetice aleg să nu călătoresc doar în materie, o fac alții magistral, uitând de celelalte!...... Fiecare are propriile lui călătorii ce decurg din motivații diferite! Până la urmă toți vom ajunge într-un acasă, dincolo de micile călătorii!

.... de la metafizică ni s-o trage..... S-auzim de bine! 

[Marcel Vişa]

Cu totii avem experiente, dar poezia pe care o scriem trebuie sa fie discutie de la om la om fara atatea impopotonari altfel receptarea ei devine greoaie. Prea mult metafizic dauneaza textului literar. Ideal ar fi sa camuflam metafizicul in formele cotidiane, daca aveti atat de multe experiente de ce bateti campii plutind prin lumi astrale in loc sa ne povestiti despre dumneavoastra, lucruri care sa ne arate cum va miscati dvs in cotidian?Avem aici pelerinaje dionisiace, voluptăți împănate, si alte expresii pompoase dar care nu-i mai spun nimic cititorului deoarece au devenit cliseice prin intensa lor uzitare. Sincer, dupa citirea poezie dumneavoastra nu mi-a ramas nimic in minte... Fara suparare, dar daca nu ma credeti trimiteti acest text unei reviste literare de calibru si o sa va confirme spusele mele prin nepublicarea lui. O zi frumoasa va doresc! 

[chindea maria elena]

Mulțumesc Vasile de constanța prezenței în pagină!

[chindea maria elena]

Mulțumesc de apreciere, Dorina C.