Gestul

[Blăjan Ovidiu]

 

Într-o stare definită de un gest fără cusur

Nu-i nimic mai în lumină, mai independent, mai pur-

Fie că sporim detalii, sub un văl de nepătruns,

Ori că tăinuim risipă sau un mare  neajuns!

 

Glasul inimii-n ansamblu e un soi de altgoritm

Iar emotia-n detaliu e o rupere de ritm

Gestul, dacă e să fie, sigur vine cu un rost

Ilustrând comunicarea când se face foarte prost.

 

Din privire în privire inventăm un univers

Fără să îi dăm un nume sau un minim interes.

O iubire fără vină picură-n necunoscut

Și din pură îndrăzneală, gestul îi  devine scut.

[Blăjan Ovidiu]

Am corectat, îmi cer scuze!

[Ion Lazăr da Coza]

Redactarea lasă de dorit.

Poezia seduce prin fluiditate.

da Coza

[Valeria Merca]

O poezie de mijloc: nici prea-prea, nici foarte-foarte. :)  Așa o văd eu; de corectat: neajuns
(se scrie într-un cuvânt), inimii-n (fără blanc după cratimă). 

Mi-a plăcut: ... emoția-n detaliu e o rupere de ritm.

[Mihaela Suciu]

No, fain! Când mă gândesc că alții nu dau ,,nămica" pentru comentariul meu... :))

[Blăjan Ovidiu]

Vă mulțumesc! Vă prețuiesc!

[Sofia Sincă]

Importanța gesticulării în vorbire. Este între da și nu. Desigur este importantă atunci, așa cum ai spus, comunicarea când se face foarte prost. Sau când vorbim o limbă străină, de ne dor mâinile.

Poezie bine construită tehnic, acordată la ritm și rimă, temă interesantă.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Îmi place lejeritatea în mânuirea versului clasic, semn al exercițiului. Între gest și mimică, eu o prefer pe a doua, că-i ,,feminină” și comunică mai bine, dar unei ,,iubiri fără vină” doar ,,gestul îi devine scut”. Normal - că-i masculin, Ilustrând comunicarea când se face foarte prost. Să nu uităm însă și alte gesturi care ilustrează o bună comunicare.  Îmbrățisări, ardeleanule! - din partea mea, un gest prietenos și blajin. :)