Frescă japoneză

[Manuela Munteanu]

O umbră leneșă de voaluri,
Cu joc de-aripă, se abate
Și umple-n mângâieri pudrate
Plăpândul chip de porțelanuri,

Cu temerea să nu-nspăimânte
Albastre păsări de mătase,
Cu ochi de foc și zboruri joase
Pe mânecile largi, răsfrânte.

Gheișa Mai își plimbă dorul
Pe corzi de biva*, jucăușe.
Pictează lin, în roze tușe,
Flori de cireș, pavilionul.

,,Adu-mi-l, vânt, pe drum de ape,
Pe-acolo unde face punte
Ușorul târâiș de luntre!
Adu-mi-l, vântule, aproape!"

Își urcă vântul cărăruia,
Își varsă peste munți eterul
Și peste toate-acestea cerul,
Al tuturor și-al nimănuia.

* biva - tip străvechi de lăută japoneză, cu corp plat și patru corzi de mătase

[Manuela Munteanu]

Doamnă Floare, vă mulțumesc și pentru a doua  vizită! Îmbrățișări!

[Manuela Munteanu]

Doamnă Gabriela, bine ați revenit cu măiestritul cuvânt! Frumos dar aveți de a încuraja poetul! Nu sunteți doar o gazdă minunată,  ci și un musafir ce devine ușor de-al casei, de-al inimii... Mulțumesc mult! Cu prețuire!

[Gabriela Raucă]

Superbe versuri, din care se răsfrânge o melodie cu gingășie ireală, izvorâtă dintr-o lăută japoneză. Apar deja imaginile, ca într-o peliculă de film cu încetinitorul, chipuri pudrate, cu perfecțiune de păpușă, desene fine, tradiționale, kimonouri cu mâneci largi, care dau senzație de zbor mișcărilor studiate, de un calm incredibil.

Îmi place mult poezia ta!

[Manuela Munteanu]

Bine ați venit, domnilor Viorel Grădinariu și Valeriu Anghel! Mulțumesc!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Vasilisia!

[Manuela Munteanu]

Dragă Dan, ,,mult mai lucrat" nu, poate mai inspirat... (sunt într-o criză permanentă de timp).

Da, acesta este motivul pentru care am folosit ,,nimănuia". De dragul imaginii, dinamicii și mesajului, am jertfit forma literară a cuvântului. Ești intuitiv, ca de obicei... Îți mulțumesc pentru cuvinte!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Floare! Și mie mi-a plăcut acolo. :) Bănuiesc doar o greșeală de tehnoredactare a prenumelui meu... Cu drag de vizită!

[petrut dan]

Un poem mult mai lucrat, s-ar părea că ai depășit perioada cu ploi mai puține, se descurcă frumos, fără piedici sau cumpene de vreun fel, am reținut și vizualizat acel pavilion îmbrăcat în flori de cireș, deosebită imagine, de la un capăt la altul scris bine și cu plăcere!) Chiar dacă nu e forma literară mi-am dat seama că e prea frumos și nu ai putut rezista să nu folosești ultima rimă așa cum e!