finiș

[nicolae vaduva]

sunt deja acolo

unde

mi-e teamă de ceva din tine

undeva între prezentul și trecutul opac

din care nicio vrabie nu mai scapă

sunt acolo și mă gândesc la ziua

când n-o să mai putem atinge ceva

când după ore de așteptări

o să adormim legați la ochi

diversificând inutilitatea

și visând o pace vegetală

 

sunt acolo

un transfer finalizat

de intersecții și drum lung

 

[Vasilisia Lazăr]

sunt acolo și mă gândesc la ziua

când n-o să mai putem atinge ceva

când după ore de așteptări

o să adormim legați la ochi

diversificând inutilitatea

și visând o pace vegetală

Excelent!

[Chris]

exact la un drum lung m-am gandit si eu fara sa-mi dau seama de versurile din final..

[Mihaela Suciu]

Domnule Văduva, eu vă cred că ,,sunt acolo", dar eu sunt aici, vă rog sa vă teleportați înapoi! Vă citesc cu mare drag!

[Valeria Merca]

Sensibil, trist și minunat alcătuit!  :) Un final demn de reținut:

... „sunt acolo

un transfer finalizat

de intersecții și drum lung” 

Cu plăcerea lecturii!

[Sofia Sincă]

Confruntarea cu sinele, atunci când simți că în jurul tău se prăbușesc simțurile, chiar dacă nu în totalitate. Ce rămâne sunt minime. Dar, încă coexistăm cu prăbușirile din jurul nostru.

Un poem pesimist, aproape de final, așa cum spune și titlul.

E frumos prin tristețea lui și prin sensibilitatea emanată.

Cu admirație,

Sofi