Fericirea umblă dezvelită

[Lavinia Elena Niculicea]

Voi sparge toate oglinzile
în care lumea ne obligă
să ne privim -
ca două obtuze reflexii.
Noi, ne vom privi
unul în sufletul altuia
timpul nu ne va lăsa
să uităm cât iubim,
pentru că purtăm
dorul celuilalt.
Nu voi mai farda clipele
vreau să surprind 
zâmbetul firesc
al vieţii,
ca o copilă cu pistrui
ce nu-i acoperă
sub straturi de aparenţe.
Cred că fericirea umblă
dezvelită, 
o fetişcană 
fără falsă pudoare,
numai noi o înveşmântăm
cu iluzii…
cu obsesii…
Să-i privim frumuseţea
mugurii crescuţi înăuntru
şi poate în noi se va odihni
....primăvara.

[Lavinia Elena Niculicea]

Mă bucur că eşti în asentimentul meu, dragă Mihaela!

Mulţumesc pentru apreciere, d-le Bolache!

Mulţumesc pentru popas şi remarcă, da Coza!

Dragă Corina, îţi mulţumesc pentru preţuire!

[Corina Militaru]

Frumos, Lavinia! :)

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie luminoasă. Un ușor iz de superfluu, pe ici, pe colo.

da Coza

[bolache alexandru]

fericirea umblă/dezvelită, /o fetişcană /fără falsă pudoare,/numai noi o înveşmântăm/cu iluzii… Adevărat și frumos ați spus!

[Mihaela Popa]

”...fericirea umblă
dezvelită, 
o fetişcană 
fără falsă pudoare,
numai noi o înveşmântăm
cu iluzii…
cu obsesii…
Să-i privim frumuseţea
mugurii crescuţi înăuntru
şi poate în noi se va odihni
....primăvara.”

și eu cred, Lavina!

drag