Voi sparge toate oglinzile
în care lumea ne obligă
să ne privim -
ca două obtuze reflexii.
Noi, ne vom privi
unul în sufletul altuia
timpul nu ne va lăsa
să uităm cât iubim,
pentru că purtăm
dorul celuilalt.
Nu voi mai farda clipele
vreau să surprind
zâmbetul firesc
al vieţii,
ca o copilă cu pistrui
ce nu-i acoperă
sub straturi de aparenţe.
Cred că fericirea umblă
dezvelită,
o fetişcană
fără falsă pudoare,
numai noi o înveşmântăm
cu iluzii…
cu obsesii…
Să-i privim frumuseţea
mugurii crescuţi înăuntru
şi poate în noi se va odihni
....primăvara.
Adaugă un comentariu
Mă bucur că eşti în asentimentul meu, dragă Mihaela!
Mulţumesc pentru apreciere, d-le Bolache!
Mulţumesc pentru popas şi remarcă, da Coza!
Dragă Corina, îţi mulţumesc pentru preţuire!
Frumos, Lavinia! :)
O poezie luminoasă. Un ușor iz de superfluu, pe ici, pe colo.
da Coza
fericirea umblă/dezvelită, /o fetişcană /fără falsă pudoare,/numai noi o înveşmântăm/cu iluzii… Adevărat și frumos ați spus!
”...fericirea umblă
dezvelită,
o fetişcană
fără falsă pudoare,
numai noi o înveşmântăm
cu iluzii…
cu obsesii…
Să-i privim frumuseţea
mugurii crescuţi înăuntru
şi poate în noi se va odihni
....primăvara.”
și eu cred, Lavina!
drag
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE