Fereastra din trecut

[Vezi blog]

În mine două vieţi s-au stins şi-a treia doar
mai pâlpâie-n fereastra din trecut,
când clipele se-ntorc din ce în ce mai rar
în templul meu rămas necunoscut.

Sunt prea bătrân să te invit la cină şi să vii
cu stele prinse-n părul răvăşit,
frumoasa mea-ntâlnită-n vechi fotografii
prin care gândul iar s-a prelungit.

Mă bucuram atunci de-amurguri trecătoare
visând statornicii măreţe-n viitor,
dar au murit iubiri, cum încă se mai moare
deasupra veşniciei, deasupra tuturor.

Mă-ntreb dacă eu sunt, dacă îmi semăn mie
cu teama de-a rămâne un ecou,
rotindu-se în cercuri largi prin altă galaxie
mirându-mă că pot trăi din nou!

[Sofia Sincă]

Superb! Impresionant până peste cele două vieţi ale tale, inclusiv pentru cea de a treia.

Muzical şi vrăjit, versul tău aduce o bucurie nostalgică cititorului.

Admiraţie, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Rezonante versuri.

da Coza

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Frumos!