Lacul cu nuferi

[Vezi blog]

Există-n munţi un lac împodobit cu nuferi
a cărui frumuseţe-n vise poate fi-ntâlnită,
ca o iubire netrăită, ce te-a făcut să suferi,
dar ea există printre noi şi poate fi găsită.

Pe luciul apei înfloriţi şi-mbrăţisaţi de soare
ca un pustiu ascuns în ochi frumoşi de zână,
boboci de nuferi dăruiesc privirilor culoare
şi-auzi aievea cum din cer un înger te îngână.

Te simţi un zeu ce sfarmă stânci în lacrimi
oprit să-şi odihnească trupul lângă lac,
mirat că viaţa-n flori de nufăr n-are patimi
şi-n cioburi de lumină din umbre se desfac.

Străinule să treci prin munţii de la Olăneşti,
să vezi o frumuseţe vie pe-al nuferilor lac
unde boboci aprinşi, comori Dumnezeieşti,
îţi înfloresc sub pleoape şi sufletului plac.

[Chris]

O imagine care v-a impresionat transpusă în poezie, dar nu m-a emoţionat ca alte lucrări ale dumneavoastră :))

[Sofia Sincă]

Romantism născut din frumuseţea naturii existente în viaţa poetului. Impresia rămasă este vie încă în sufletul lui şi a dorit să o împărtăşească cu noi. La începutul poeziei credeam că aşa ceva se găseşte doar în rai...

Am citit cu sufletul, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Adjectivul dumnezeiești se scrie cu inițială mică.

Impresii dintr-o călătorie, nu prea realizată artistic.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

De evitat nume proprii în poezie, aici Olănești.

Am citit cu plăcere,

[Ionel Mony Constantin]

 O poezie sub nivelul celor cu care dvs ne-aţi obişnuit. Este o reclamă turistică, versificată fără pretenţii poetice