Fărâmă de timp

[Dan Mitrache]

Să fur secunda unui răsărit,

Dar câtă lume e deja în ea,

Câţi nu şi-au anunţat apoi, vădit,

Dorinţa de-a plăti, spre-a o avea…

 

Am închis ochii, urmărind mental

O rază, ce creştea timid din mare

Şi am simţit în sufletu-mi, spontan,

Căldura dimineţii unui soare,

 

M-am rezemat pe puntea unui gând

Şi-am savurat secunda, pe-ndelete,

Multiplicând-o-n ani, ce pe pământ

Uşor depune-un fin argint în plete

 

Şi-am risipit-o în neant, voit,

Să fericească-n veci oameni de bine,

Ci doar un strop în suflet mi-am oprit,

Fărâma mea de timp… pentru iubire.

[Mihaela Suciu]

Pe mine m-a fericit „Fărâma de timp”; vă dăruiesc un zâmbet și vă îmbrățișez poezia! Drag!

[Sofia Sincă]

Există mesaj, există poezie. Însă nu există prozodie corectă, motiv din care se reduce muzicalitatea, fiind împiedicată de aritmii și rime nepotrivite.

Din punctul meu de vedere este total greșit crezul că, mesajul mi se pare mai important, iar imperfecţiunile sunt nerelevante, chiar minore! Poezia clasică se scrie după niște canoane, stabilite de multă vreme de către critici și nu numai. Altfel există la îndemâna oricui poezia cu vers liber, care nu cere nici rimă, nici ritm.

Cu respect,

Sofi

[Dan Mitrache]

Mulţumesc frumos, Nikol MerBreM! Un gând bun...!

[Nikol MerBreM]

"M-am rezemat pe puntea unui gând", mi-a plăcut!

Nikol

[Dan Mitrache]

Doresc a mulţumi pentru frumosul gest de a comenta modestele-mi rânduri,  J' Arrive! Evident, mi-asum ce scriu, mesajul mi se pare mai important, iar imperfecţiunile sunt nerelevante, chiar minore! Mie îmi sună desul de muzical. Cu tot respectul, dar cu decizie!