Exerciţiu de supravieţuire

[Elena Laura Bumbac]

Se răsuceşte poemul în mine
pe partea unde încep anotimpuri
unde aerul aleargă desculţ-
copil sfios adus din vacanţele şcolare.
Pribegia lunii
şi-a întins palme 
în poziţia de suflet
şi-a cules cuvinte în căuşul crud.
Singurul cuvânt rămas pe dinafară
pândeşte prilejul
când fluturii duc înserările pe aripi
şi le spală la izvor.
Şi totuşi,
n-am depăşit cu nimic
dimensiunea în lacrimi a unei inimi.
Surâsul de mai
a strigat
dintre crengile sufletului.
A rămas în cuvânt
şi hrăneşte cu înalt
zboruri de pescăruş.
Astăzi, din cauza speranţei
se mimeaza din umbră
zborul perfect.
Se calcă pe sânge
cu roţi iertate până dimineaţa,
se ţine lumânarea aprinsă
gestului de bun rămas,
se agaţă fraze banale
în copaci fericiţi
pentru reuşita unor vieţi anume...
Uneori ne auzim sufletul strigat
atunci viaţa ne e datoare 
cu o premiere supremă.

[Ion Lazăr da Coza]

desculț- Obligatoriu trebuie blanc (pauză) între cuvânt și cratima mare!

bun rămas > bun-rămas (adio)

Într-adevăr, e un mic abuz de conjuncții, dar poezia e plăcută.

da Coza

[Sofia Sincă]

Curat exercițiu. Ții cu tot dinadinsul să ne introduci în sfera exercițiului. De acolo frazele enunțiative, povestite, prea explicite și prea stufoase. Ai folosit de prea multe ori conjuncția și, la fel pronumele reflexiv se, încât la terminarea poemului mi-a rămas în minte prin excelență, și, se. Nu ar prisosi puțin mister, care ar spori farmecul poemului, să deducem noi că e un exercițiu, fără a îl pune pe tavă.

Atmosfera de visare a poemului este plăcută, romantică, optimistă.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Angi Cristea]

,,Se tine lumanarea aprinsa gestului de bun ramas"