În umbrele descompuse ale nopţii
tăcerea aleargă
sub păsări
în hohot senzual,
leagă ţipete paralele
la capăt de drum,
boteaza cuvinte
şi le-aruncă peste garduri.
Loc pentru întârziat vara nu mai e.
Doar strigătul incert
al unei zile,
trupul îndeajuns de întunecat
pentru a afla
rolul sării in bucate
singurătatea-
sală de aşteptare
fără permis de întuneric
prin care se circulă poetic
şi se speră la fericire
doar atât cât
să tragi în piept destinul.
Dumnezeu,
într-un colţ de crez
mai dăruieşte
drumuri aproape vindecate
şi-şi încalţă
călătorii incognito
cu încă o iertare.
Adaugă un comentariu
Metaforă neasteptată:
,,rolul sării in bucate
singurătatea-"
Mulţumesc mult pentru apreciere, Gina!Ma simt onorata!
Un evantai de raze în pieptul cititorului.
Drag,
Vă mulţumesc mult pentru lecturare şi apreciere, Ion Lazăr da Coza!
Mă declar și eu încântat de această poezie lizibilă și profundă în același timp.
da Coza
Vă mulţumesc pentru popas şi apreciere, Sofia Sincă!
Fraze cuminți, descriptive alcătuiesc un poem la fel de cuminte, romantic, docil, ușor melancolic.
Am citit cu plăcere!
Sofy
Mulţumesc mult pentru apreciere, Vasilisia! Mă simt onorată!
Multumesc pentru lecturare si cuvintele- balsam pentru suflet, Ana Cîmpeanu! Ma simt onorata!
Minunat, Laura! O încântare!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE