Totuși singurătatea ia forma tuturor
obiectelor care ne înconjoară dra
goste Dumnezeul meu de fiecare zi
și noapte De câte ori spun Te iubesc
un alt obstacol ne ecranează viețile
Ne îndepărtăm cu fiecare cuvânt sau
tăcere 2017 ar putea însemna o nouă
geneză Fiat lux
Luna tocmai dispare printre sânii tăi
Pe buze ni se aprind zorii
Iubito
o nouă zi este gata să ne despartă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Adaugă un comentariu
VĂ MULȚUMESC CĂ EXISTAȚI: LA MULȚI ANI PLINI DE REALIZĂRI ARTISTICE!
Poate că 2017... :)
Frumos! La mulți ani, Costel!
Nu contează ce fac zorile, important e cum/unde ne prinde înserarea... :)
O poezie romantică, fără imagini spectaculare, dar care seduce.
da Coza
Încântată! Comme d'habitude!:)
...fatalitate! În tot și în toate, fatalitate. Pesimismul autorului.
Am citit cu plăcere,
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE