Eres

[Alex Anghel]

jocul acesta îl știam demult
dar nu l-am jucat niciodată
cocostârcii nu-şi mai fac cuib în chiparoşi
stâncile nu mai ascund iepuri
din șarpele de aramă mi-am făcut un ibric
în care îmi fierb cafeaua
neagră și amară
care mă tămăduieşte dimineața
de greaua boală a somnului
am săpat o firidă în stâncă
și am pus în ea
povestea vieții mele
vreodată va fi citită
asemeni manuscriselor de la marea moartă
de căutătorii de comori
din vas de lut îmi vor sorbi taina
uneori am scris pe nisip
marea a lins cuvintele
și le șoptește
țărmurilor îndepărtate
ale insulei din ziua de mâine
nu vreau să rămân cu nimic dator clipei
nici veşniciei

[Alex Anghel]

Vă mulțumesc, doamnă Sofia! Am eliminat neajunsul.

[Sofia Sincă]

Starea de singurătate cuprinde jocul dorinței de a transmite în viitor, ca pe o vibrație amară, trăirea de poet, dar și poezia lui.

cândva va fi - se poate elimina acest mic neajuns.

Am citit cu plăcere,

Sofi