Ecoul pământului

[Zarra]

 Mulțumesc, Doamne! 
 Ochii mei încă pot mângâia
 darul primăvăratic  
 în crepetul zilei  plesnesc mugurii cruzi
 sub bolți azurii păsările se-nvoltă  
 când noaptea amorțită 
 se stinge-n hățișul luminii.
 
 Drumețule 
 auzi suspinul brazdei sub plug
 cum geme firul ierbii
 murmur de gâze îngânând
 și-acel bătrân gârbovit 
 ce își întinde trup ostenit
 sub primele raze?
 
 Poți înțelege
 povestea dăltuită în piatră
 cea nevăzută 
 cea neauzită 
 arzând în inimă cernită? 
  
 Asculți ecoul pământului
 când cineva smulge rădăcini? 
 
 Tu treci nepăsător
 ochii tăi caută ziua de mâine 
 și uiți că acum 
 aici
 clipa îți curge...
  
 2-04-17

Zarra

[Zarra]

De acord d-nă Sofy, un fel de reflexie retorică la  ecoul pământului așa cum îl simt .

Mulțumesc d-nă Augusta, să încercăm măcar...

Mulțumiri d-le da Coza . Așa am făcut? N-am sesizat și n-o văd postată de două ori...

Mulțumesc d-nă Valeria.

Tuturor calde mulțumiri pentru lectură și opinii, reverență pentru like.

[Valeria Merca]

Efemeritatea amară a vieții. O poezie care îndeamnă la reflecție.

Am citit cu plăcere.

[Ion Lazăr da Coza]

Ai niște greșeli de punctuație.

Un pastel necanonic.

da Coza

[Ion Lazăr da Coza]

De ce ai repostat-o la doar câteva zile?

da Coza

[Chris]

felice acela ce-şi poate trăi clipa

citit cu plăcere,

[Sofia Sincă]

De remarcat lipsa de recunoștință a ființei umane, a omului veșnic grăbit, la minunile naturii.

Însă construcția are puțină poezie, sunt niște idei metaforizate, îndreptate spre idei teologice, de mulțumire a creatorului. Este o proză metaforizată.

Semnul meu,

Sofy