E prea devreme...

[Camelia Ardelean]

E prea devreme, astăzi, să te strig,

Biet călător prin sufletu-mi apatic,

Ți-e mersul obosit, ne-ndemânatic,

Prin universul unde-i tot mai frig.

 

E prea curând, din gânduri, să te chem,

Căci puerila, blânda-mi insistență,

Nu m-a convins dacă a ta absență

E binecuvântare sau blestem!

 

E prea târziu, acum, să mă dezleg

De nopți târzii, când te aveam sub tâmple,

Pășind timid prin visurile-mi simple,

Croite de un solitar strateg.

 

Cândva credeam că ai aprecia

Dacă ți-aș spune că-ntre cer și soare,

Surâsul tău, sublima închisoare,

E singurul temei de-a mai spera.

 

Străină sunt chiar și de chipul meu,

Mă cern tăcut prin resturi de-ntuneric,

Privesc la umbra ta dansând eteric -

Un astru cu apus instantaneu...

 

[Camelia Ardelean]

Laura, încântată de prezență! Mulțumesc de promovare! Drag,

[gina zaharia]

Îmi place strofa de final!

[bolache alexandru]

Aș înlocui ni-e unde-i tot mai frig, sau cum crezi tu... Și c-o aș înlocui... Poate și la penultima strofă mai trebui umblat.

[Nelu Preda]

Nu-i prea devreme să-ți spun Bravo! Felicitări Camelia!