Duminică vara

[gina zaharia]

Îl vedeam de departe aduna drăgăicuță pentru fete
și le făcea fluiere din copaci
tot satul îi spunea dumitros de fapt anton îl chema
anton cu pălărie îi ziceam eu
îl știam de când eram mică venea să-l ajute pe tata la coasă
nu vorbea neîntrebat nici nu cerea plată
și se închina la fiecare chindie

Ce uimire trebuia să fi fost pe chipul tatei 
când l-am întrebat pe omul acela de părinți de nevastă de copii 
și mai ales de ce și-au făcut vrăbiile cuib tocmai pe hornul lui
atunci am strâns pentru prima oară în pumnii mei mici
durerea care-i schingiuia sufletul

Eu am Dumnezeul meu mi-a răspus și un porumbel i s-a așezat pe umeri
poate doar eu îl vedeam
poate doar el îl simțea
dar știu că tata cosea mai departe cosea pe lună
cosea pe tâmpla războiului pe viscol și pentru pâinea mea de astăzi
cineva dăduse azimă vremurilor
poate dumitros poate firele de păiajen 
în care am prins brazda copilăriei mele
și era duminică vara...

[Sofia Sincă]

Dumitro - Anton... vreun personaj legendar sau doar o amintire a copilăriei?!... Oricum  poemul merge pe o schemă ezoterică, cuprinzând amintiri și faze de viață ale copilăriei, psihologie.

amiză - nu știu ce este... nu există în DEX.

Am citit cu interes,

Sofi