Drumul

[Monica Pester]

Nu ! Moartea nu este decât plecarea

Spre-un țărm pe care nu ți-l amintești,

Spre valul ce-ți anunță înserarea 

Și care te așteaptă să-l iubești

El vine înaintea tuturora,

Se-alintă-un pic, să vadă cum primești

Vestea ajunsă doar în dreptul scării

Pe care vei urca atunci când hotărăști

Moartea nu ia, cum spun din vechi, bătrânii,

Ei i te dai din zbor interior

Nu pleacă nimeni fără să-și traseze 

Această linie din spațiul-anterior

Nu este de întristare, dimpotrivă,

E punctul ce îl pui atunci când vrei

Căci ți-ai decis viața  înainte

Și-ai hotărât ce iei și ce nu iei

 Sunt spirite ce-și caută-mplinirea,

Care se-ntorc mereu să mai învețe

Din lecțiile ce le-au fost menite

Și care vor să nu fie răzlețe,

Faci un contract cu sufletul și-apoi,

Te desfășori în viața ta terestră

Urmând toți pașii. Dacă te îndoi

Și uiți ce-ai hotărât tu singur, ai ferestre

De ajutor cu însuși Creatorul

Ce-i pentru tine ultima instanță

Și sprijin, când crezi că îți pierzi  controlul

Și crezi că nimeni nu te vrea,  restanță.

Îți spun acum să nu îți fie frică,

E totul hotărât de tine înainte

Și viața ca și moartea ne ridică,

Vin suflete de Sus să ia aminte

Monica Pester

[Valeria Merca]

Interesantă percepție asupra morții. Același stil inconfundabil, în ce privește tehnica poeziei. :) Cum spuneam, potențial există, poate încercați și versul alb sau versul liber.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

De acord în legătură cu versul alb. Interesante reflecții asupra morții. O fac mai dulce,.

[Monica Pester]

Mulțumesc pentru aprecieri ! Da, voi încerca și versul alb ...

[Mihaela Popa]

o ipoteză interesantă care, aşa cum bine spune Gina, ar da mai bine în vers alb

[gina zaharia]

O descriere a firescului, a timpului-pod între ieri și mâine. În vers alb/ liber cred că ar da mai bine.