Drumețul și luna

[Manuela Munteanu]

Când, înspre zări, tăia de-a latul noaptea 

Un rătăcit drumeț, fără de umbră, 

Se prăvălea în râpa bolții, sumbră, 

O stea din Drumul-Robilor. A șaptea. 

În întunericul cu chip de zgură,

Striga drumețul cu brațele spre cer:

- Apari, tu, Lună, că fără tine pier, 

Arată-mi îngereasca ta făptură!

De pe un talger al negrului înalt, 

Sfioasa cadră,  fără de veșminte,

A cutezat să pâlpâie cuminte, 

Să-și tolănească izvorul de cobalt.

Sub candela-i cu searbădă sclipire,

Prin pulberi reci și smocuri de verdeață,

Scăldate-n voluptoase mâini de ceață, 

Îi unduia cărări. O amăgire...

În lectura autoarei 

Drumețul și luna

[Manuela Munteanu]

Doamna Nuța Crăciun,  am scris această poezie într-un moment în care inspirație mi-a fost zădărnicia. Ca atunci când aștepți un lucru dorit, dar când vine, nu este de folos. Vă mulțumesc pentru popas și apreciere!

[Amanda Spulber]

Manuela, ai dreptate în privința numărului de silabe. Am recitit și "Să-și tolănească izvorul de cobalt" sună bine într-adevăr. Scuze. Totuși, e ceva cu

În întunericul cu chip de zgură,

Striga drumețul cu brațele spre cer:

- Apari, tu, Lună, că fără tine pier,

Arată-mi îngereasca ta făptură!

Senzația mea e că după ce spun "În întunericul cu chip de zgură," al doilea vers parcă "mă aleargă". Simt nevoia să fac o pauză înainte de "cu". Cred că are legătură cu accentele. Nu aș vrea să insist, dar așa îmi sună și cu ocazia asta învăț mai multe. Sper să nu te superi pe mine.

[Mihai Katin]

În întunericul cu chip de zgură,

Striga drumețul cu brațele spre cer:

- Apari, tu, Lună, că fără tine pier, 

Arată-mi îngereasca ta făptură!....este  sublim si  de un clasicism aparte ,un poem  ce-mi  aduce  in minte un nume :Chopin!

[Nuta Craciun]

Un drumeț ”fără de umbră”, urmărit pe cărările nopții de o ”fata morgana”.

Sau poate acea ”amăgire” nu era fata morgana, era însăși împărăteasa nopții:  ”Sfioasa cadră,  fără de veșminte...”

Oricum ar fi, poezia are partea ei de mister și de explorare a emoțiilor. 

[Manuela Munteanu]

Amanda,  îți mulțumesc pentru trecerea ta și pentru aplecarea asupra versurilor mele! Fiecare dintre aceste versuri are câte 11 silabe. Le-am renumărat. Prin urmare, nu pot aplica propunerile tale, pentru că aș modifica acest număr. Ar mai fi și semantica acestor cuvinte propuse. De exemplu ,,vârf", utilizat în același vers cu ,,înalt" ar însemna un vârf al vârfului, iar ,,tolănit" a fost utilizat intenționat, pentru că strofa a treia s-a vrut a fi cu termeni antitetici: pe de o parte ,,sfioasă cadră", ,,pâlpâie cuminte", ,,izvor", iar pe de altă parte ,,fără veșminte", ,,a cutezat", ,,să-și tolănească". 

[Amanda Spulber]

Îmi place, îmi place tabloul de straniu și de tristețe. Totuși, în strofa a doua nu mi se pare că sună bine. Poate "Își înălța drumețul brațele spre cer" în loc de "Striga drumețul..."?

Apoi fără "că" la "că fără tine pier". Și cred că e o silabă în plus și la "De pe un talger..." poate "vârf" sau alt cuvânt de o silabă în loc de "talger"?

Ar mai fi și "să-și tolănească" unde iar îmi sună ca o silabă în plus. Poate "să-și susure" ar suna mai bine?