Două dimineți

[Laura H.]

Știu, mi-ai vorbit de ziua cu două dimineți,

O zi în care cerul, uimit de-atâta soare

S-ar face așternut să poți să mă răsfeți

Sub verdele stârnit în cântecul de floare.

 

O zi când răsăritul s-ar fâstâci pe cer

Și-ar cerne iar lumină: un punct imperceptibil

Ce crește și-și depune sărutul efemer

Peste iubiri trăite în timpul reversibil.

 

Mi-ai arăta cărarea pe care să mă pierd

Sub bolți de flori albastre ca visurile mele,

Ai izgoni iluzii în care nu mai cred

Și mi-ai topi în zâmbet zvâcnirile rebele.

 

Cât alb ai strânge-n tine l-ai împărți la doi

Să-nveșnicești iubirea cu suflu de lumină

Și-ai țese fir de soare printre căderi de ploi

Sub care ne-am iubi continuu, fără vină.

 

Ferestre către suflet,  ar poposi de strajă

Luceferi prinși în ceruri ca niște epoleți.

Mi-ai așeza pe frunte cununi de dor și vrajă

În ziua mea promisă cu două dimineți.

[Camelia Ardelean]

Cât alb ai strânge-n tine l-ai împărți la doi

Să-nveșnicești iubirea cu suflu de lumină

Și-ai țese fir de soare printre căderi de ploi

Sub care ne-am iubi continuu, fără vină. Superb, Laura, și atât de romantic!

 

[Blăjan Ovidiu]

frumoase versuri!

[Laura H.]

Mulțumesc tuturor pentru aprecieri și observații!

[Ion Lazăr da Coza]

Ai câteva versuri interesante, dar, în ansamblu, poezia n-are nerv!

da Coza

[Laura H.]

Mulțumesc pentru semnul lăsat! :)

[Sofia Sincă]

Idee frumoasă, inedită: ziua cu două dimineți - dubla fericire. Dar poezia se întinde calmă, cuminte, liniștită, aproape plată. De remarcat plasticitatea versurilor, prozodia corectă.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Valeria Merca]

...

''Cât alb ai strânge-n tine l-ai împărți la doi

Să-nveșnicești iubirea cu suflu de lumină

Și-ai țese fir de soare printre căderi de ploi

Sub care ne-am iubi continuu, fără vină.''

Semn de placut popas.

[Ana Ardeleanu]

"Luceferi prinşi în ceruri ca nişte epoleţi" - metafore inspirate şi inedite, mi-a plăcut...