Diez pentru tine

[gina zaharia]

Aș  fi vrut să salvez albinele înecate în miere,

dar stupii mei erau departe, îi pierdusem într-un decembrie

ceva mai bătrân decât fotograful viselor noastre.

Așa se întâmplă când crezi în iubire, mi-a spus un călător

care trecuse pe acolo.

Venea dintr-o carte de povești. Și mi-a mai zis că a văzut numele meu

pe o bucată de lemn, în Atlantic.

Apoi a dispărut în noaptea care se apropia cu o baionetă sub braț.

 

Aiurea! Atlanticul e în inimă dacă vrei,

trebuie să știi geografie pură să-l afli, i-am răspus,

dar nu m-a auzit nimeni.

 

Apoi am adunat neghina din gânduri și am aruncat-o peste prăpăstii.

Veneau vulturi în stoluri, dar nu m-am temut câtă vreme

le-am înfășurat ghearele cu ceară!

Cândva le împrumutasem aripile

să pot trece iarna în care m-am trezit desculță

prin troiene,

de atunci nu mă mai sperii de planarea pe arii întinse.

Ce hotare au scrijelit brațele mele,

câte focuri au stins și ce ziduri au înălțat să atingă setea boreală!

 

Așa m-am trezit negustor de lumină. Talerul meu nu mă minte:

aurul e pentru hoți, pâinea pentru întemnițați

și un diez pentru tine!

 

[Valeria Merca]

De bună seamă, ești un negustor de lumină! Pagina ta de pe Însemne scânteiază. :)

Drag popasul!

[Mihaela Suciu]

Mare negustoreasă ești, Gina! :)) Mereu darnică! Chiar diez? Diezul ăla care ridică cu un semiton sau hashtag?

Drag!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana!