Destin

[Elena Mititelu]

Destin

 

Stă în poartă o bătrână,

numărându-şi anii grei,

printre florile de tei,

streaşină-şi făcu din mână

de scântei.

 

I-au plecat copiii-afară,

să lucreze la străin,

pe acasă rar mai vin,

se roagă să-i vadă-n ţară

spre alin.

 

Tristă bătătura tace

şi bătrânul ei s-a dus,

mult curaj îi dă de sus,

ea spre stele semne-i face,

drept răspuns.

 

Ochii nu mai au culoare,

timpurile i-au spălat,

cât a plâns şi-a aşteptat,

cu privirea, hăt, în zare.

Ce păcat!

 

Stă lipită strâns de poartă,

mai în fiecare zi,

poate unul din copii,

că dorul, ştiind, nu iartă,

va veni.

 

Uşor, capul şi-l întoarce

şi măsoară drumu-n lung,

dar copiii nu ajung,

în batistă lacrimi stoarce

îndelung.

 

Noaptea-ncet, încet se lasă,

bătrâna,  păşind stingher,

cu nădejdea către cer,

se strecoară cuvioasă,

în chiler.

.

[Elena Mititelu]

Domnule Ionel Mony Constantin, ne confruntăm din ce în ce mai des cu înstrăinarea de casă, de familie, de ţară...  probabil de aceea revine în postările noastre această temă.

Vă mulţumesc din suflet pentru aplecarea atentă asupra poeziei mele!

[Elena Mititelu]

dragă Sofy, iniţial am pornit cu patru versuri... dar mi-a plăcut mai mult adăugând al cincilea vers.

Ai avut dreptate, am revenit asupra textului şi-ţi mulţumesc pentru observaţie.

Admiraţie cât cuprinde,

[Gabriela Grădinariu]

Frumos!

[Ionel Mony Constantin]

 Tema instrăinării, revine des la cei ce postează aic. Am avut-o şi eu intr-un rondel . Este o temă în trend. In rest mă raliez aprecierilor doamnei Sofy pe care le consider corecte.

[Sofia Sincă]

Poezia îmi aminteşte de Coşbuc.

O versificaţie a prea cunoscutului destin al majorităţii bătrânilor de pe la noi. Nu ştiu cum o fi prin alte părţi, dar la noi aşa este: bătrânii stau şi aşteaptă copiii care trec foarte rar pe la ei.

Poezia este bună în gerenal, dar versul-refren de la prima şi a doua strofă nu prea stau bine cu sensul. La prima zici, înspre ei. Înspre cine? În adoua, /se roagă să-i vadă-n ţară/prin suspin./ Nu cred că o mamă doreşte suspinul fiului/fiicei. Eu am înţeles că se roagă prin suspin, dar vezi are dublu înţeles. Iar ultimul vers ''şi-n mister'' nu cadrează cu poezia uşor înclinată spre vers popular şi cu limbajul folosit până aici.

În rest este impresionantă şi sensibilă.

Sofy