definiție

[Vasilisia Lazăr]

eu sunt

mai mult decât o înălţare

din oceanul resemnării

 

sunt o carte

agăţată pe catargul sufletului

şi cresc în fiecare zi

cu o filă

 

dimineaţa

păşesc încrezătoare

spre a fi cu un pas mai aproape

de soarele mistuitor de iluzii

 

îmi scutur praful de pe aripi

apoi mă deschid

trebuie doar

să-mi răsfoieşti cu blândeţe neliniştile

 

slovele mele sunt limpezi

nicio virgulă

nu desparte ceea ce a fost

de ceea ce este

 

doar semnele de întrebare

îşi caută întotdeauna

răspunsul

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc din inimă, dragă Ada. Îmbrățișări de suflet!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc din suflet, Ana! Întotdeauna m-au bucurat și onorat comentariile tale avizate. Am răsuflat ușurată ori de câte ori am simțit că poezia mea ți-a plăcut. Te îmbrățișez cu drag! 

[Vasilisia Lazăr]

Gabriela, am adorat dintotdeauna comentariile tale detaliate, calde și generoase și tu știi asta. Ce bine îmi cunoști tu sufletul! Îți mulțumesc și te îmbrățișez cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, mă bucură și mă onorează orice apreciere a ta, mai ales când știu că vine din partea unui poet pe care, la rândul meu, îl apreciez mult. Apropo de promisiunea ta din final, vezi că mai sunt niște întrebări care-și caută răspunsul! )) Asta ca să-ți răspund în aceeași notă. ) Mereu cu drag de tine și poezia ta!

[Ada Nemescu]

O definiție a sinelui mereu întinerită cu o altă, și altă înțelepciune...

aDa

[Gabriela Raucă]

Superbe versuri, Lisia! Ce mult îmi place această carte, cu filele ei ce devin tot mai multe, cu deschiderea spre cunoaștere și împărtășirea ei, cu aripile scuturate de praf și pregătite de zbor, dornice de mângâiere, când sunt răsfoite cu blândețe, aș spune cu multă pasiune.

Ce mult îmi plac speranțele tale, care se ivesc de fiecare dată, lăsându-te să te înalți din oceanul resemnării, cât de mult îți dorești ca fiecare semn de întrebare să își găsească răspunsul, el fiind singurul element ce tulbură liniștea slovelor, singurul semn de punctuație ce întrerupe legătura între ceea ce a fost și ceea ce este.

Îți place ca sufletul să-ți fie citit, filele să-ți fie mângâiate, iar frumusețea descoperită.

Am citit visând, așa cum se întâmplă de fiecare dată, când savurez esența versurilor tale sensibile.

[petrut dan]

Da' v-ați înțeles? În seara asta sunteți retrospectivi, contemplativi, revendicativi! Acest poem ar sta foarte bine la rubrica de vorbă cu sufletul, sau la o masă rotundă cu sufletul, de ce rotundă nu mai trebuie să explic, speer!)

Stai că nu știu ce-mi place mai mult, dacă e să sintetizez, avem înălțare, creștere, continuare, în primele strofe, dar cheia înțelegerii acestui poem sunt cele două versuri din strofa a treia, puritatea și neliniștea unui suflet care se zbate să fie, având ca înger păzitor slove limpezi, neîntrerupte de vreun semn de punctuație care ar strica liniștea acesteti treceri spre noul sine, noua dragoste, noua viață, noul, noua. Da, uneori, înnoirea poate avea și momente dureroase, dar, în final, rezultatul este pe măsura dorinței! Sfârșitul rezervă dreptul autorului, dar și al cititorului să fie mereu în căutarea răspunsurilor ființei, dar nu asta face, de fapt, și acest poem minunat? Cu prietenie și promisiunea că îți voi răsfoi cu blândețe neliniștile!))