Poem (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Noaptea ne ascunde chipul

ce contează cine eşti,

ce contează cine sunt,

timpul curge ca nisipul.

 

Chiar de-ai fi o lună nouă,

chiar de-aş fi negru pământ,

eşti femeie,-ţi sunt pereche,

rupem clipa pe din două.

 

Ne ascunde noaptea chipul,

suntem doi, ce mai contează

cine sunt, tu cine eşti,

În clepsidră-i doar nisipul.

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult, Gabi! 

[gabriel cristea]

O poezie de substanță, marca da Coza. Inexorabila trecere... 

[Vasilisia Lazăr]

Dan, Ion ar fi fost fericit și onorat de un asemenea comentariu avizat și generos, venit de la tine. Mulțumiri și recunoștință!

[Vasilisia Lazăr]

Și catrenul lui Khayyam e sublim. Mulțumesc domnule Katin pentru apreciere!

[petrut dan]

Aici, înțeleg un fel de răzvrătire împotriva timpului care, indiferent de ce se joacă pe scenă și de actori, curge/trece la fel, fără abatere, dinpre viitor spre trecut, fără să țină cont sau să ierte, de aceea și autorul scrie pe bună dreptate „ce contează cine ești, ce contează cine sunt”! Luna nouă este un fenomen deosebit ce aduce schimbări în toate planurile și pentru toți oamenii, negrul pământ duce cu gândul la cernoziomul binefăcător și productiv, iar alăturea lor înseamnă dublarea semnificației că tuturor „până la lacrimi ne e dragă viața” și care cuprinde prin recunoașterea aranjamentului divin „ești femeie,-ți sunt pereche” iubirea pentru aceasta. Nu ai cum să nu faci legătura versurilor cu destinul unui artist care ne-a părăsit atât de devreme! Finalul accentuează, întărește înțelegera acestui tragic destin al omului, dar fără să-l accepte, eu l-aș înfrăți cu finalul penultimei strofe din mistrețul cu colți de argint, adică „taci”! Și foarte puțin! Nu degeaba l-am încadrat pe maestru între doi poeți reprezntativi, arta lui Ion Lazăr da Coza suportă orice alăturare, dar între cei doi mi s-a potrivit mie!)

[Mihai Katin]

Ne ascunde noaptea chipul,
suntem doi, ce mai contează
cine sunt, tu cine eşti,
În clepsidră-i doar nisipul.

un catren sublim

Când tu şi eu vom fi trecut de Voal,
Lumea la fel va curge, val cu val,
Cum? Sosirea şi Plecarea noastră?
Spuma mării-n amonte şi-n aval.

                                         Omar  Khayyam