Decor între viață și moarte

[Corneliu Neagu]

Ascult, meditez și încerc să-nțeleg

tăcerea din gândul ce stă să pornească,

dar încă rămas priponit în talveg

pe-o albie sură din bolta cerească.

Mai caut răspunsuri în anii pierduți

prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,

în care mai plâng copii nenăscuți

din mame uitate sub gloanțele trase.

 

Și voci neștiute aud din trecut,

ajung la ureche în zeci de jargoane,     

în inimă crește un zvon nevăzut

din aripa gândului rupt din pripoane.

Iar gândul aleargă prin timp înapoi,

mi-aduce în cuget o lume trădată,

cu umbre rămase din vastul război

în care soldații mai mor încă-odată.

 

Se scurge prin mine tărâmul străin,

cu chipuri trezite din moarte la viață,

purtând peste zâmbete stropi de venin

și măști de revoltă cusute pe față.

Azi încă mai mor în ne-patria lor

eroi din legende, trimiși prea departe,

ajunși amintiri în străinul decor

rămas adormit între viață și moarte.

 

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Teodora, sunt impresionat de acest mesaj amplu, care denotă o foarte bună înțelegere a poemului meu, scris de-a lungul mai multor meditații suprarealiste, despre un subiect mereu actual, chiar dacă ecourile propagandei politice, venită din toate punctele cardinale, ar dori  să ne manipuleze, așa cum îi este menirea. După cum ai observat nu am o atitudine partizană, ci vorbesc despre mame, copii, ostași, fără a ține seama de apartenența lor geografică. Îți mulțumesc foarte și sunt onorat de atenția și timpul pe care mi le-ai dăruit!

[Teodora Stoica]

Corneliu Neagu
Uff, prezentul de lângă granița noastră, scurmă înfometat în cimitirul cordului cerebral, după morții îngropați la groapa comună, departe de țară / sau țară, și fără o cruce la cap, dar transformat în ogoare, sau pajiște pentru vite. Și când râtul se îneacă cu vreun oscior, durerea ce-o simțim până-în viscere, urlă de se cutremură întreaga "boltă cerească". Îngerii din 'copiii nenascuți din mame uitate sub gloanțele trase" , ne vin în întâmpinare cu glasuri duioase și cu ale lor fâlfâiri grațioase de aripi, ne alină toată suferința anilor trăiți de noi și cea trăită din amintirile auzite de la bătrânii, părinți, frați și dascăli noștri întorși mutilați de-un "răzbel" nemilos.
În fine, cum să mai poți găsi o oază de liniște, atat dumneavoastră, cat si eu, poet drag care am îndurat ororile celui de-al doilea război?!
Mișcată până peste de părerea mea, asupra acestui poem filozofic și analist-psihologic, scris într-o formă impresionistă suprareală cu toată verticalitatea lui, actuală, adică veridică, dați-mi voie să vă spun, că acolo sus cu dumneavoastră, "pe-o albie sură din bolta cerească", eu m-am simțit în atemporalitate, pentru care sincer, vă mulțumesc din toată inima, și vă îmbrățișez cu frumusețea nopții înstelată de afară!

[Corneliu Neagu]

Chris, onorat de trecere și mesaj! Mulțumesc frumos!

[Chris]

apasator, frumos!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea autorului, domnule Costel Zăgan!

[Costel Zăgan]

    O poezie care ne trage de mânecă - să nu mai trăim dormind!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea autorului, doamnă Valeria Merca!

[Valeria Merca]

De remarcat prezența eului liric subiectiv (confesiv).

Foarte frumos! Felicitări autorului!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea autorului, Vasilisia Lazăr Grădinaru! Sunt onorat de aprecierile făcute și, în general, de întreg mesajul pe care l-ați postat aici!

[Vasilisia Lazăr]

Da, 

Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubește,
Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc;
E a cerului urgie, este foc care topește
Crîngurile înflorite, și pădurile ce-l hrănesc.

........................................................................................

Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite,
Însă triste și amare; legi, năravuri se-ndulcesc:
Prin științe și prin arte națiile înfrățite
În gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc.

Și totuși, după cum se vede, unele nații nu mai găsesc drumul slavei în gândire și în pace, astfel încât azi încă mai mor în ne-patria lor/ eroi din legende, trimiși prea departe.

Mi-a plăcut mult.