proprietara inimii în care locuiesc
îmi face cunoştinţă cu cerul
(amantul ei secret)
zâmbeşte fericită
e prima seară din univers
când s-a dezbrăcat de eclipsă
pe tocuri cui
(plină de mine public)
amantul cum-se-cade
face cinste cu stele în gheaţă
şi paie
multe paie
îl cheama Nouă
(ceilalţi opt or fi murit?)
mi-aş săruta proprietara
chiar mai mult aş face
(e o noapte bună pentru murit)
dar ceva îmi spune
că finalul acestui film absurd
nu are nici o legătură cu mine
mai bine mă mut
Adaugă un comentariu
:) Gina, da Coza, Alexandru, multumesc cu drag !
degeaba te muți, vom fi peste tot:)
admirație!
Dar filmul nu-i absurd, e chiar realist. :)
da Coza
alexandru...:)
Am citit cu plăcere!
multumesc ,Corina!
Foarte frumos se vede de pe terasa lunii! Mi-a plăcut mult. :)
cu multumiri reverentiale!
Un poem despre sentimentul acut de proprietate, dar şi de înstrăinare.Finalul aminteşte de Arghezi:
,, De ce-ai plecat, de ce-aş mai fi rămas?"
În tandrețe cu luna și cu scânteierea vibrațiilor cosmice.
Un poem frumos, puternic imaginativ.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE