mi-eşti atât de nebună de bună
iubito
(balerină prin univers)
încât doar umbra-ţi pe poante
strecurată timid
chiar pe marea scenă
a spărgătorului de iluzii
aruncă eternitate după eternitate
spectatorii profani prin vitraliile timpului
dă cu inima lor de toţi pereţii galaxiei
iar pe regizorul ascuns în culise
(un fel de ulisse fără penelopă)
îl laşi în travaliul facerii de lume
cu sufletul erect până la demenţă
spectacolul continuă
Adaugă un comentariu
Multumesc , Angi, da poate lipsa punctuatiei creeaza uneori confuzii...:)
Adrian,atunci lipsa punctuatiei este de vina.Mi s-a intamplat si mie.Celest,un cuvant care unicizeaza.
domnule Da Coza....stima!
Fir-ar ea de muză!... A mai ajuns și balerină... Și celestă... :)
O poezie fără naturalețea cu care e-ai obișnuit. Însă place.
da Coza
Angi...nu spectatorii profani " da cu inima de pereti..''.... ci umbra balerinei strecurata timid pe marea scena face asta...e doar o diferenta la citire...
Tot viteza timpului:
,,spectatorii profani prin vitraliile timpului
dă cu inima"
Poemul, în ansamblu, este o metaforă pe tema iubirii, a Muzei creatoare denumită ,,celesta balerină", datorită spectaculozităţii harului ei, de sorginte divină.
am modificat...sorry...viteza! :)
celasta - celesta cred că ai vrut. Sau ai modificat cuvântul intenționat. În acest caz trebuie pus cumva în ghilimele sau aldin.
Poemul între umor și romantism place. Are o dulceața divină pe care ai dorit-o.
Sofy
Simpatic, original şi îndrăzneţ. Am citit cu plăcere
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE