de la mine nu

[LUMINITA SCOTNOTIS]

m-a furat de la toate bucuriile
iluzoriei fericiri de sunete şi ape
dar de la mine niciodată
tot farmecul desăvârşitului copil
stă în ardoarea dorinţelor mele
a forţat cu toate angoasele
vorbe umilitoare
să ucidă pledoaria universului blajin...
doar mâinile calde rămân să mângâie veşniciile văzului
pe care nu îl poate-nlocui
nicio umbră parvenită a sângelui vânăt

m-a furat din slava îngrijită a simtului
după orarul acerb al apusului 
îmi banaliza din fiecare ardere câte un rest
gonindu-mă în haos
pentru moartea prea (ne)moarte a iubirii

eu nu-i citesc şoaptele
nu-mi răsucesc coapsele în centimetrul malefic al vanităţii
dar pot să-l descriu în două silabe
neomul îşi suflă în pene
ca şi cum ar vrea să devină o roată de foc
rostogolită peste aripile mele

prin iarba fanteziei unui cântec
nu-i voi înrădăcina
plimbările de plumb 
îl voi stropi cu apa ultimului plin
cel prin care i se vor rupe vrăjitoriile

dacă în templul inimii
amprentele dorinţelor mai sunt păstrate
îmi voi poematiza timpul înmuguririi
până dincolo de forma umărului orb
şi nu-mi va strivi degetele cu distanţa măsurii de colţ
pentru că-n cele două ziduri
sunt legate braţele unei copilării celeste

de mă fură şi din rostul verdelui
iertate-i vor fi căderile

[Sofia Sincă]

Să nu strivim glasul copilului din noi! este dorinţa Luminiţei. Să mai păstrăm o fărâmă de fericire inocentă. Apoi fantezia poetului construieşte cetatea cu metafore impresionante şi aşează visele la loc sigur.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

tote > toate, brajin > blajin, nici-o > nicio...

Am citit cu plăcere.

da Coza

[LUMINITA SCOTNOTIS]

multumesc poeto, si pentru corectura si pentru admiratiune! pretuire,

[gina zaharia]

roi de muguri hotărâți să aprindă zările poeziei, ești dirijorul perfect, Luminița, de la mine daaaa:)

 btraţele - brațele... știu ai scris pe înălțimi:)

admirație și iar admirație!