De-i scoică faţa lunii...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

De-i scoică faţa lunii, corăbii îngheţate,

În oglindirea undei, se-nvăluie-n lumină,

Se risipesc în verde, pământul le anină

Pe degete de nufăr - închipuiri damnate;

Îmi năruie în palme doar paşii ce suspină.  

 

De-i rugă chipul lunii, un tropot emisferic

Respiră în surdină vecernia tăcerii;

Aud în glasul morţii misterul decăderii,

Cum dăltuie nisipul cu izul ezoteric;

Mareea-i ţărmul scoicii la capăt de imperii.

 

De-i negru chipul lunii, pe oase-mi e rugină,

Urmez pe valuri marea, cohortele-n genune,

Cum stăruie cenuşa pe trupuri goliciune,

Născută-n blasfemie, o curvă misogină

Mă bântuie aievea, parfumu-i de tăciune.

 

De-i scoică faţa lunii, corăbii îngheţate,

Pe frunzele de nufăr, se risipesc damnate.

 

 

  14 septembrie 2014

 

© Dragoş Nicolae Iordăchescu

    Reproducerea, numai cu acordul scris al autorului.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc mult, Gina! Sunt onorat de trecerea ta şi de cuvintele lăsate în pagină!

Complimente,

[gina zaharia]

Indiferent cum este fața/chipul lunii - corăbiile nu-și pot pierde valurile, parfumul de tăciune și nuferii cunosc descântecul înghețului.

Admirație!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Iris,

E doar o viziune! Mă bucură trecerea ta, cât şi interpretarea versului meu!

Îţi mulţumesc foarte mult!

Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Shanti Nilaya,

Mulţumesc mult pentru lectură şi interpretare! Mă bucură vibraţia ta la textul meu!

Consideraţie,

[Shanti Nilaya]

Chipul Lunii...in poezia aceasta, asemeni caracterului dual al Luminii- corpuscul si unda- are pe rand atribute din lumea manifesta, palpabila si din lumea suprasensibila. Se ofera multor intelesuri...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Ana,

Îţi mulţumesc mult! Mă onorează trecerea şi aprecierea ta!

Complimente,