De ce să fiu o lacrimă...

De ce să fiu o lacrimă ce ţipă

În buzunarul vântului hoinar,

Când pot să prind azurul de-o aripă

Şi să-l dezbrac de crudul avatar?

De ce să fiu o frunză care doare

În legănarea-i ternă spre pământ,

Când din ferigă pot să ţes culoare

Şi s-o aştern pe mustul din cuvânt?

De ce să fiu ţărână fără viaţă,

Pe un ogor cu aştri semănat,

Când luciul lor de vise mi se-agaţă

Şi pot s-ating scânteia din agat?

De ce să fiu corabie-n lagună,

Cu adumbrirea prinsă de catarg,

Când mi se scurg silabele din lună,

Chiar şi în seri când cerul mi-e prea larg?

Ca un amurg ce-şi seamănă vecia,

La poezie am aprins făclia!

Vizualizări: 286

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Ianuarie 8, 2018 la 2:25am: Vă mulţumesc, doamna Dorina, de popas şi votul de încredere! Cu drag,

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Ianuarie 8, 2018 la 2:24am: Doamna Sofy, mi-a fost dor (şi) de dvs.! :-) Vă mulţumesc mult de apreciere/opinie! Riscul să îmi repet versurile este infinitezimal, fiindcă, de obicei, le reiau "la sânge", până aproape le ştiu pe de rost, tocmai ca să evit o asemenea situaţie! Dar fiindcă "numai cine nu munceşte, nu greşeşte" (vorba aceea), orice este posibil, în viaţă! :-) Cred totuşi că aveţi această impresie, fiindcă mai am câteva creaţii despre poezie/poeţi (îmi place tema), însă sunt scrise în etape diferite şi au cu totul altă "îmbrăcăminte"! Cu preţuire,

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Ianuarie 8, 2018 la 2:13am: Valery, mă bucur de vizita ta, ca de obicei! :-) Mulţumesc mult de lectură şi apreciere! Referitor la ultimele 2 versuri: la momentul când am scris poezia, adică acum vreo 3 luni, acestea mi-au venit spontan, ca o concluzie firească şi le-am simţit imperios necesare. Acum le simt la fel, fiindcă ele sunt, de fapt, chintesenţa mesajului. Acele "de ce"-uri, într-o "traducere" extrem de simplistă, "nemetaforizată", ar însemna: "de ce să fac altceva, când pot să fac ce-mi place" (în cazul de faţă, poezie) sau şi mai profund, "de ce să fiu altcineva, decât eu însămi"? Oricum, poezia va mai sta la "dospit", iar dacă tot aşa voi simţi finalul până când va fi bătut ultimul cui, va trebui să le las acolo unde îşi doresc! :-) Cu drag,

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Ianuarie 6, 2018 la 7:26pm: Poezia e superbă, metaforele sunt muzicale,picturale,elegante si rafinate dar versul final e incorect gramatical. Nu ai voie sa spui LA POEZIE am aprins făclia. Corect e EU POEZIEI I-AM APRINS FĂCLIA. Te rog sa schimbi.

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Ianuarie 3, 2018 la 2:10am: Dorința de autodepășire ca poet. Frumos!

Ai aprins făclia Poeziei, Camelia.

Comentariu publicat de Nikol MerBreM pe Ianuarie 2, 2018 la 8:52pm: Îmi place "scânteia din agat"!

Drag,

Nikol

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Ianuarie 2, 2018 la 4:28pm: Imagini diversificate, totuși comune.

da Coza

Comentariu publicat de Pop Dorina pe Decembrie 31, 2017 la 7:07am: Am citit cu drag. Felicitări!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Decembrie 30, 2017 la 10:20am: Sună bine, cursiv, muzical. Dar ca și concepție mi se pare cam mult uzuală... Mi se pare că ai repetat versuri de ale tale.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Decembrie 30, 2017 la 9:15am: O poezie bine alcătuită și frumos clădită pe întrebarea retorică de ce. Eu m-aș fi oprit înainte de ultimele două versuri, deși au legătură cu poezia... :) Dar decizia îți aparține, Camelia! E doar părerea mea. Cu siguranță, vor mai veni și alte opinii. :)

Am citit cu drag,