De ce?

[Nădejde Angelina]

De ce mă dor tăcerile din tine,

Când aş putea să fug cât mai departe

Să nu-ţi mai văd privirile preapline

De-nstrăinare şi nisipuri-moarte?!

 

De ce mă doare sufletul când ştiu

Că numai eu sunt jertfă în iubire?

Deşert ai fi, de nu ţi-aş fi, pustiu!

Oare-ai simţi când plec fară de ştire?

 

Cum aş putea să scap fără să-mi pese

Ce las în urma mea de voi pleca?

Năvod îmi eşti, mă ţii cu noduri dese

Şi nu găsesc ieşire... spre a mă vindeca.

 

Dezleagă-mă acum şi lasă-mă să zbor

Cât am încă în mine putere să iubesc,

În piesa ce-o jucăm nu-i rol pentr-un actor

Ci de un el şi-o ea, ce-n doi se dăruiesc!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc Floare albastră!

[Nădejde Angelina]

Dacă am reuşit să transmit prin poezia mea nu pot decât să mă bucur doamnă Sofia! Vă mulţumesc!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc Gabriela! Mereu drag popasul tău!

[Nădejde Angelina]

Domnule da Coza, in versul cu pricina am pus rău virgula şi nu mi-a fost înţeles mesajul! Dar asta din vina mea... cel ce imi citeşte versurile nu are cum să ştie la ce m-am gândit eu dacă n-am scris cum trebuie!

Am schimbat! Mulţumiri!

[Nădejde Angelina]

Augusta, mulţumesc! Ai dreptate! Am schimbat un pic la versul cu năvod... sper sa fi făcut bine că de multe ori când intervin mai mult stric. Ştiu că sunt mai lungi unele versuri ( eu nu am răbdare să număr niciodată silabele... e un alt defect pe care-l am şi de care nu sunt bucuroasă) dar dacă mai scot pierd mesajul zic eu...

Mă gândesc! Dacă-mi vine o idee, schimb! Mulţumesc pentru tot!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc Iris! Te îmbrăţişez!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc Nutzu! Onorată de replica ta frumoasă!

[Sofia Sincă]

Poezie este foarte frumoasă, Angelina! profundă, trăieşte prin toţi porii. Cârcotelile sunt pentru a fi perfectă. Şi nu e rău să fie aşa.

Mi-e mi-a plăcut!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

 Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Deşert ai fi...de nu ţi-aş fi! Pustiu!  ??? poate așa: Un rai ai fi, de nu mi-ai fi pustiu!

De șlefuit.

da Coza