Cu lumânare-aprinsă

[Rădița Răpeanu]

Cad stelele în tină, de nimeni numărate
Și nu le vine-a crede că tremură-n pământ,
Feeric o lumină, prin scoarța lui răzbate
Mi-au încolțit speranțe de viață și-n mormânt! 

Pe-ntinsul fără margini, rătăcitor prin lume,
Să-și afle nemurirea dând zilelor obol
Își tot preumblă pașii, un purtător de nume
Fălindu-se cu trupu-i ne'nchipuit de gol.

Ce-i omul fără suflet?Găvană poleită?
Culegător de floare ce n-o așează-n apă?
Când cugetul lipsește, ființa e sleită
Și putregaiul minții din carne se-adapă!

Orgolii prinse-n volburi și timpuri răzvrătite
Cu lumânare-aprinsă, mai căutăm un om,
Am certitudini sacre,-n răbojuri pilduite, 
Că trupul fără suflet este un trup-sodom! 

[Vasilisia Lazăr]

Cad stelele-n tină, de nimeni numărate / Cad stelele în tină, de nimeni numărate

....................................................................

Culegător de flori ținute făr'de apă? / Aici „flori” ar trebui înlocuit cu un cuvânt din două silabe, altfel nu e bun ritmul.

.................................................................

Cu lumânare'aprinsă, mai caut un om! / La fel; aici ar mai trebui o silabă (sau „caut” înlocuit cu un cuvânt format din trei silabe).

Asta nu înseamnă că poezia nu e frumoasă, dar prozodia corectă la versul clasic ocupă un procent considerabil.

Cu drag,

[Rădița Răpeanu]

 Incântată de trecere, Corina Militaru! Imbrățișez!

[Corina Militaru]

Frumoase versuri. M-au încântat! :)

[Rădița Răpeanu]

 mara sadoveanu, mă bucură nespus de mult vizita,  avizata receptare dar și prețuirea! Multumesc mult!

[Rădița Răpeanu]

Agafia Drăgan  vă multumesc,  de timp, de apreciere! Vă mai aștept!  :)))

[Rădița Răpeanu]

Bună ziua, scumpa mea doamnă, Sofia Sincă, și sărut dreapta... recunosc, emoțiile îmi stăteau  în gât, m-am liniștit! Offf!... Ce frumos e să ai lângă tine oameni,  care să te sfătuiască și-n care să ai încredere deplină! Revin  acum la ceea ce trebuie să știu!..  prozodia e - un modus vivendi- la adresa neOmului, ce se strecoară printre noi,  sub 'jdemii de fețe... În ceea ce privește titlu, mi-am amintit de filozoful Diogene, care potrivit legendei, s-ar spune că umbla uneori  în căutarea unui om cinstit prin Agora Atenei în plină zi, cu o lampă în mână... dar,cinstită fie vorba între noi, în scrieri, ba, era lampă, ba lumânare, asa că,  le-am așezat în ghilimele, să nu, cumva...  :)))) .

[Sofia Sincă]

Limbaj poetic meditativ, în vers lung foarte bine ținut. Ești expertă de acum, Rodica! :))

Însă aici, mai caut un om - s-ar cere, mai caută un om și pentru ritm și pentru corectitudinea expresiei. Nu știu ce înseamnă, în mod deosebit acest vers, dacă e preluat de undeva, de l-ai pus în ghilimele în titlu.

În rest, o poezie frumoasă, bine făcută!

Sofy

[Agafia Drăgan]

Sincere aprecieri.