Cireșar

[Răduță If. Toader]

Foşnesc cireşii,

sub cerul plin de nori

cu ploi de vară,

de stropii grei,

vânt pelerin îi scutură,

spre seară.

Au rod bogat -

au dat în pârg

și-s mândri de podoabă,

aşteaptă fetele,

cu sârg,

pe ramuri, să-i culeagă.

Să legene perechi-perechi,

codane,

Feţi-frumoşii!

Și să le pună la urechi,

cercei

din… boabe roşii.

Să lase

buze fremătând,

dulceaţa să le-o soarbă,

și să le-audă

chicotind

în jurul lor, prin iarbă…

Un vis de vară

împlinind

lungi așteptări,

în parte,

cireșii - fete legănând,

fetele - legănate…

[Vasilisia Lazăr]

Un tablou parcă de altădată. Un tablou cald și luminos care îți hrănește sufletul. Oare își mai pun fetele, azi, cercei la urechi din cireșe? Poate copiii... Mulțumesc pentru starea pe care mi-ați transmis-o prin aceste frumoase versuri!