Cioplesc cu dalta-n litere de-aramă

[Camelia Ardelean]

Cioplesc cu dalta-n litere de-aramă,

Sperând să-naintez mai mult de-un cot

În trupul cald al verbului, să-not

Spre locul unde seva lui mă cheamă.

 

Înjgheb umil un soi de Barbă-Cot,

Ce tropăie mărunt în caligramă;

Un pui de cerb, rebel, se bagă-n seamă

Şi-n dreapta lui răsare un… enot.

 

Cu pensula din slove, fac retuşuri,

Mânat de râvna lui Apollinaire;

Extrag şi raze boante din gheţuşuri –

 

Sar aşchii-n ploi în jocul auster.

Smulg din cuvânt chiar două-trei arcuşuri;

Pe coala surdă versu-i grănicer.

 

[petrut dan]

Și io mai vreau!)) Nici nu știu ce să scriu să arat cât îmi place, un poem unitar, slefuit pănă la ultima respirație, seducător precum o fulgurare subtilă în acest spațiu literar, este primul poem semnat de dvs pe care îl citesc promit să revin!

Admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Chiar îmi era dor de poezia ta, Camelia. Am mai citit pe facebook, dar, aici, are altă rezonanță. Bine ai revenit! Se vede că ai cioplit cu măiestrie! Ca de obicei, o poezie  bună, scrisă de o pană sigură și abilă. Mai vreau!

[Nuta Craciun]

Bine te-ai reîntors aici, dragă Camelia, cu acest sonet scris cu măiestria-ți caracteristică. 

Pot chiar să mă laud că am o carte întreagă de astfel de sonete, pentru care îți mulțumesc! 

Te îmbrățisez! 

[Denisa Curea-Popa]

Mi-era dor! Excelent sonet! 

Mulțumesc!