Cine judecă țipătul curcubeului

[chindea maria elena]

 

 

*setea abisului din sânge*

 

toamna adoarme în pietre burdușită de galben

bogată se pipăie viața încă își caută pleoape sub rădăcini

mâinile roșii îngroapă memorii în sânge

prea multe chipuri topite zadarnic sub talpă șlefuiesc poveștii chip nou

diamantul din gleznă taie punți 

sub vertebre fragile semințele își pregătesc rotirea corectă în axă

sânul miroase a cale lactee în timp ce-și desface

frumuseți și mistere-n burice

labirintul își surpă zidurile pupila fermecată soarbe azurul

din cartilajul zborului

moartea este prietenă credincioasă

chemată smerit ne urcă pe brațe un cer mai înalt

decât visul

 

de sub cămașa subțire a efemerului credinţa mioapă ţese iluzie

carnea râncedă a sentimentelor perisabile

îi strică păianjenului casa

certitudinea nu-i cuvântul de ordine fără zidire

viforele îi sunt fir oțelit inimii

iubirea

plasă de siguranță

 

mereu viitorul scutură toamnă răscoaptă în căuşul palmei tale

 

înainte de a trage obloanele gerului în arterele noastre

cu blândețe voi topi timpul

 

nu voi depune mărturie contra țărânei sulfurice

oasele vor țipa rănite de taine

prea ieftin se vinde la colțuri de stradă negrul din zile

fructul care explodează de verde desface tumoare în coajă

nici ispită nici rai mumificat nu vor extrage cifra de aur din rugăciune

doar  trupul galactic înghite abisul din mine

și-un sărut fără apus

 

adevăr fără amprente se coace sub piele anarhic  nimic nu se mai cerne

și nu mai invocă

grația mult așteptată

 

neantul este vieții căptușeală dulce-amăruie

 

urc stoic versanții omului până la cuibul vulturului

pe coarda friabilă

a ursitei

 

intervenția de ultimă oră a soarelui în pulsul dănțuitorului

și-atâta infinit încă virgin

decapitează hidre în coastele zilei

 

misterul va trebui degustat fără lingură de albastru

 

ca să-ți spulberi fantomele din limbă

capul

trebuie tăiat fără regrete

[chindea maria elena]

Mel, doar mă știi că eu de nu respir prin metafore,  nu mă simt în imperiul  poeziei ci în deșert! Cu explozia nu-ș ce să zic Mel, eu însămi sunt o supernovă, deci exploziile sunt în curgerea mea firească - lipsa lor de-abia m-ar scoate din normalitate! :)))

Îmbrățișări!

[chindea maria elena]

Mulțumesc de popas, Agafia!

[Agafia Drăgan]

Pretuire!