cerul din spatele casei

[petrut dan]

mi-a lăsat impresia că cineva a uitat cum

se scrie în limba rădăcinilor de copaci ce-și caută locul

unde pământul este mai gras

unde apa rămâne mai mult iar verdele își păstrează cu mai puțin efort

strălucirea

 

ceva proaspăt din te iubescul dimineților când țigările nu aveau

puterea să se împotrivească dorinței de oameni

a oamenilor învățați să trăiască cu lampă 

și două cuvinte pe zi

 

m-am trezit mai bogat decât solomon

 

mi-am întins trupul până am dat de mare

mi-am îndreptat oasele până când locul nașterii mele

abia se mai vedea

sub picioare

 

scoarța precum cel mai întins organ începea să elibereze vapori

din vulcanii surprinși de trecerea morții

prin lume

 

nu mi-a fost teamă să mă înalț

mă auzeau cărțile

[petrut dan]

Alex, ma man, îți mulțumesc pentru cuvintele calde și eu mă bucur de prezența și semnul lăsat, cu prietenie, ma man!

[petrut dan]

Mihaela, mulțumesc mult, cu drag!

[Mihaela Popa]

un poem plin de semnificații, trăiri și imagini inedite

admirație!

[petrut dan]

Da, cu ce (mi)-ai scris acum m-ai făcut praf, nu cred că am mai întâlnit undeva un punct de vedere atât de corect și atât de frumos exprimat, cu tine vorbesc Maria, dacă îmi permiți! Nu sunt obișnuit cu laudele, ba chiar am rezerve pentru că știu că obligă și este greu să te menții mereu la nivelul lor, iar dezamăgirea este mai puternică decât satisfacția supusă timpului, dar accept rolul de intermediar așa cum foarte bine ai menționat, plus finalul impresionant prin adâncimea observației, cu mare drag!

[chindea maria elena]

Și aș mai vrea să adaug Dane, pentru că la una din poeziile mele ziceai să împărtășesc cu ceilalți ce știu, referitor la ceea ce i-ai scris Lisiei, că experiența mea de viață m-a învățat că A DĂRUI și A PRIMI are aceeași înaltă conotație spirituală! Raportează-te la fratili nost Iisus: cu aceeași grație cu care a dăruit sănătate, viață etc - a și primit darurile ce i-au fost oferite! Pentru că, tu știi deja, noi nu suntem decât intermediari, cel ce dăruiește și primește nu noi suntem ci altul. Dacă prin tine vin poemele de Dumnezeu, prin noi vin ofrandele pentru darurile tale, către El. Ce și cât poate înțelege fiecare din daruri și putem mulțumi pentru rotunjirea înțelesurilor, ține deja de-o altă poveste! De te lăudăm oleac, eu, Lisia sau oricine altcineva, este pentru disponibilitatea ta de-a fi intermediar și curajul mărturiilor! Cu drag.

[bolache alexandru]

Poeziile tale sunt greu de comentat din punctul meu de vedere pentru că o citesc o data apoi iar și iar și de fiecare dată vreau să spun altceva. E frustrant uneori pentru cititor și e spre mândria autorului! Găsești esențe, mituri, sensuri care dau de gândit și gândul e fugar... Te-ai înălțat atât de mult încât nu pot spune decât că mă bucur să te citesc!

[Vasilisia Lazăr]

Ce comentariu, Gerra!  Ce-mi place! 

[chindea maria elena]

O înțeleg pe Lisia când spune că la fiecare citire ar da o cu totul altă tălmăcire, împărtășită sau nu, poemelor tale, pentru că murim și ne naștem zilnic pe-o altă treaptă de cunoaștere, ochii care te citesc azi nu-s aceeași de ieri chiar de au aceeași semnătură! Asta doar dacă citim viața/poezia cu toată ființa, cu toate corpurile de lumină (conștientizate sau nu), la nivel celular, dacă avem curajul să ne aruncăm prin portalurile deschise în genunea din noi, în cunoaștere și autocunoaștere, fără plasă de siguranță!

Pentru că asta generează poezia ta Dane, o genune care cuprinde toate înțelegerile și neînțelegerile vieții, neputințele și eroismele care ne frământă ca pe o cocă de glod și de cer oricât ne răzvrătim și ne ciobim iubirea! Și în fața genunii uneori amuțim. Eu aș caracteriza poezia cu o replică din „Femeia mării” (Ibsen): „Ce reprezintă marea pentru tine, Elida? - Ceva îngrozitor! Ceva ce te atrage și te respinge în același timp”! Pentru că omului îi e teamă de el însuși! Și oglinzile pe care i le pui tu în față prin introspecțiile tale metaforice îl rănesc, îl dor și îl atrag în același timp! De-aceea ești citit și tot de-aceea poate nu ești foarte comentat. E greu să scrii când nu-ți accepti umbrele, rănile, cu inima la vedere, fără armură de protecție! Și uneori și eu rămân mută în fața poemelor tale, nu pentru că-mi împietresc cuvintele ci pentru că declanșezi atât de multe cicloane imagistice în mine încât mi-e greu să descâlcesc ceva coerent. De n-aș tasta fizic atât de greu aș putea scrie câteva pagini numai despre titlu bunăoară, pentru că scena vieții cu toate reflectoarele aprinse e o poveste, iar culisele, eheii, o sumedenie într-o forfotă tainică... Între văzut și nevăzut arcadă celestă poezia. Cu siguranță a ta. Eu știu căci am ieșit din moarte prin poezie. N-am acuratețea criticului, am doar credința pelerinului care se împărtășește cu poezie! Și se topește în ea!  

[petrut dan]

Lisia, tu chiar ești poetă și critic în același timp !) Acum înțeleg și reacția Monicăi, și mă pui în dificultate pentru că în primul rând nu am fost obișnuit cu asemenea comentarii și în al doilea rând nu am fost obișnuit să răspund atunci când au fost pe anumite site uri dispărute de ceva vreme, /unul mai rezistă în virtutea unei inerții de pe urma valorii celor care l-au condus până acum, deși în momentul de față este doar un fel de epigon al timpurilor trecute/ și cum spuneam nu-mi este chiar la îndemână să răspund pe măsura unui astfel de comentariu ce obligă! Urmăresc și admir felul în care scrii și apreciezi textele sub care lași semne și de fiecare dată realizez ce efort și câtă dăruire implică din partea ta lucrul acesta pentru care, poate, nu ai fost apreciată cum/cât ar fi trebuit! Tu ești unul dintre puținii oameni pe care i-am cunoscut care nu fac lucrurile doar de dragul de a spune că fac ceva, la tine implicarea este totală, dezinteresată și foarte eficientă!  Mulțumesc pentru cuvintele nenumărate și pline de frumos din semnul tău poetic ce reprezintă, sunt convins, și unul dintre motivele pentru care pagina mea are, poate, mai multe accesări, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Monica, ai o conversație frumoasă tu, nici nu e de mirare având în vedere profesia și atracția pentru artă, mă bucur să am asemenea cititori și îți mulțumesc pentru ambele comentarii, unul mai frumos decât celălalt, dar  cu o mențiune în plus pentru primul, mi-a plăcut analiza și năduful din final, ai dreptate, dușmanul nostru este timpul pentru că oricât de bine l-am folosi el se duce, seară frumoasă, cu drag!