cer zdrențuit

[gina zaharia]

ne vom saluta deseori cu inima plopilor
prin sărutul vântului se vor întoarce cocorii
unul al meu altul liber să creadă în zei
care-și fixează periodic ceasul
înainte de discurs
mă uimesc zău eu (cred că) am o forță mai mare

voi urca pe deal ce dacă poteca e ruptă
în stânga e căderea de ritm în dreapta o priveliște grozavă
ghici cine mă va ține de mână
peste mușuroiul cu înțepături poate nu va fi cazul
să abdic în opincile inegalabile
dincolo de măsura pasului
voi înclina capul bogată sunt (mai mult) pe culmile cu orizont fix

au căzut murmure ca niște boabe de mine
le voi conduce cu fast
sunt țintașul cu mâna la inimă
și privirea în ramurile promise întrecerilor fumegânde
încă mai pot să amestec zilele într-un cer
zdrențuit

[gina zaharia]

mulțumesc, Elena! priveliștea grozavă e doar în ochii mei:)

cerul e călăuza gândului drag,

[Chris]

Frumos Gina, foarte frumos! :)

[Sofia Sincă]

voi urca pe deal ce dacă poteca e ruptă

Puterea eului liric dornic de realizare indiferent de obstacole. Dorinţe visate doar cu ochii minţii înfăptuite prin poeme mirifice.

Cu gând de strălucire și căldură!

Sofy

[Elena Mititelu]

Tu poţi schimba cerul...  urci poteci, înnodându-le sub paza zeilor... ţinteşti desenând cuvinte... Felicitări!!

Cu mare drag,

[gina zaharia]

mulțumesc, Mihaela!

uneori potecile rupte fac drumul drept

dacă zeii nu sunt pe fază nu-mi pot fura urcușul, nu-i așa?

drag,

[Mihaela Roxana Boboc]

cu inima plopilor 
prin sărutul vântului se vor întoarce cocorii - magnific!

au căzut murmure ca niște boabe de mine 
le voi conduce cu fast 
sunt țintașul cu mâna la inimă  - drept la țintă mi-au ajuns aceste versuri!

încă mai pot să amestec zilele într-un cer 
zdrențuit                       -  și ce frumos e cerul poeziei tale!