boabe de mărgăritar

[gina zaharia]

mai mereu ne-am plimbat de-a lungul unui râu sălbatic
nu știu câte stânci mângâiase
ori câte zăpezi a topit de la izvoare
dar știu că venea de departe și avea cale lungă
îmi puseseși pe umeri două-trei valuri
iar în suflet o bucată dintr-un sat cu cămașă nouă
și o casă cu horn

era atât de vorbăreț
încât am uitat dacă ne-a servit cu un ceai de povești
ori s-a stricat ceasul care ne tot amintea
că anii sunt niște boabe de mărgăritar
prin lume

soarele se juca pe mal ne striga să căutăm o barcă
în care să dormim pentru o vreme
nici vorbă să-i urmăm sfatul că ni s-au încurcat umbrele
să port umbra ta
ce frumos
n-am s-o rătăcesc niciodată mi-am zis e ascultătoare
și cunoaște mai ales revărsarea

diseară vom cina înaintea apusului
mâine vom privi un documentar despre viața în pădurile tropicale
apoi vom urmări orhideea cum își strânge la piept
după fiecare ploaie
arborele de cafea

[Vasilisia Lazăr]

Gina Zaharia, Șeherezada noastră dragă, regină a metaforei fără sfârșit! Ești nemaipomenită!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria!

[Valeria Merca]

Tonic și plin de miez!  Un lirism fascinant!

Admirație!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta!

[Chris]

foarte frumos!

[gina zaharia]

Așa îi văd, Sofi, ca pe niște boabe de mărgăritar, firave și de neclintit, tocmindu-se cu tăcerile, fie și ale junglei. Îți mulțumesc, draga mea, și pentru această traducere a stărilor mele.

[Sofia Sincă]

Trăire mixată pe timp, între cuvânt şi iubire, existenţa pe o punte cursivă ca apa unui fluviu, rostogolind anii, ca pe niște boabe de mărgăritar, zice poeta. Lină sau cu obstacole, uneori pe urme dragi, viața merge mai departe, mereu în dependență, ca și orhideea cu arborele de cafea. Ce comparație metaforică fermecătoare a găsit Gina Zaharia!

Efecte și vibrații lirice încântătoare!

Sofi