Semn din naștere

[gina zaharia]

Cum să-mi uit sufletul în stânca zgârie-nori

când toată viața am sculptat la ea?

Te modelasem cu răbdare, așa cum ai vrea să-ți faci o colibă

în care să îmbătrânești fără griji,

acum aveam opera de artă și un ochi magic,

iar soarele dădea ocol să mi te admire

din unghiuri aurii.

Când eram copil am pierdut o păpușă. Am plâns-o vreo două veri,

apoi a venit în vis. Era mai înțeleaptă

și mi-a promis că-mi va povesti despre lumea ei,

iar dacă va dispărea vreun amănunt

înseamnă că l-a așezat undeva, poate într-un jurnal pentru mâine,

dar sigur va veni vremea să aflu

despre omul-izvor,

singurul tovarăș de care nu se teme

Cred că de aceea m-ai învățat să fotografiez chipuri dragi,

să le adun în casa de ieri  și să le aștept

de trei ori pe zi și o dată în viață,

și da,

mi-a rămas un semn din naștere

în palma pe care ai lăsat-o

la mine.

[gina zaharia]

Lisia, îmbrățișări! Și nu știu ce să mai zic! :))))

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela! 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana! Mă bucur că ai dat fila acestei povești.

[gina zaharia]

Mulțumesc, Sofi! De la primul semn am știut că vei fi mereu lângă poezia mea!

[Vasilisia Lazăr]

Da, tu ai un semn din naștere. În palma ta scrie POEZIE!

Îmbrățișări și reverențe!

[Mihaela Popa]

reverenţă!

[Sofia Sincă]

Ecoul gândului și al simțămintelor nu dorește să se destrame peste timp, dar se mai risipește. Oricum, doar el rămâne etern, împrăștiind miresme, amintiri, umbre sau flăcări. Și... raze de trăiri cu semne din naștere.

Aprecieri cu deosebită căldură,

Sofi