cea mai grea parte

[Nuta Craciun]

cea mai grea parte este să înveți să-ți folosesti
din nou mâinile într-o îmbrățișare
să nu ștergi zgârieturile de pe genunchii copilăriei
firimiturile pe care le-ai lăsat pe drum
să-ți arate calea înapoi spre un sat îndepărtat

să ții iar în palme aceeași oră goală fără colțuri
lucrurile să rămână la fel de vechi și adevărate
să simți fiecare tăietură a zilelor care au trecut
sfredelind prin anii tăi

să-ți împletești mâna stângă cu cea dreaptă
să nu uiți cum e să atingi și să fii atins

[Nuta Craciun]

Eu îți mulțumesc Lisia, pentru tot.

Pentru tot ce scrii, pentru cum încerci să ne ții uniți aici în grupul ăsta pe toți, pentru tot ce faci ca să mergem înainte, să prosperăm, să fim recunoscuți ca poeți, să fim publicați, să se vorbească frumos despre noi. 

Mă bucur pentru că poate am adus un strop de  bucurie în sufletul tău, în lupta aceasta cu care și tu cred că te confrunți, de a merge înainte în ciuda tuturor greutăților care sunt. 

[Nuta Craciun]

Nu te scuza, Monica, avem nevoie de păreri ca să știm cum ajung cuvintele noastre la cei care citesc. Adică eu am nevoie de părerile celorlalți și consider că dacă am scrie doar pentru noi și doar ca să ne placă nouă, nu am posta și nu am aștepta  feedback.

Pe mine mă interesează părerile celor care citesc  și încerc să țin cont de ele dacă nu îmi îngrădesc prea mult felul meu de a scrie, de aceea îți mulțumesc că te-ai întors! 

[Mioara Manoilă]

Fericit cel care păstrează copilăria în suflet și păstrează cu sfințenie cufărul trecutului pentru a înainta. Îmbrățișarea, prinderea de mână, sunt printre cele mai înalte trepte, dacă nu, chiarcele mai înalte.

Mulțumesc pentru acest sublim sentiment! 

Cu prețuire!

[petrut dan]

Un poem ce te duce cu gândul la poveștile copilăriei, la genunchii juliți și cu nostalgia lucrurilor vechi, dar cu atât mai autentice, un poem ce atinge și căruia îi place să fie atins, frumos, Nuța, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr, greu... dar nu imposibil. O poezie generoasă pentru care îți mulțumesc.

[Monica Pester]

Înțeleg. Mesajul este extrem de frumos !   Îmbrăcat în

imagini deosebite.   Insistența mea face cred parte din

din miciĺe mele defecte profesionale.

La fel,  seara linistita  !

[Nuta Craciun]

Mulțumesc Monica.

Am spus cam tot ce am avut de spus... știi și tu că nu cuvintele multe fac poezia, ci tema, poate concizia, mesajul.

De fapt, la început, primele mele scrieri au fost ”poeme minimaliste”, nu credeam că o să pot  să scriu vreodată un poem amplu pentru că încercam mereu să sintetizez și să scot în evidență doar esența. În timp însă am învățat să mă mai las sedusă de ”poveștile” mele unde mă destăinui mai pe larg.  Ceea ce nu cred că pot scrie cu ușurință, sunt versurile în stil clasic, deși am încercat și stilul ăsta, mi-e greu să forțez cuvintele să intre în regula rimei și a prozodiei fără să pierd mesajul. 

Seară frumoasă îți doresc! 

[Monica Pester]

O temă deosebit de frumoasă. Oriunde te-ar duce pașii, să nu te pierzi!

Tare caldă poezie.

Sincer?

Aș fi etalat-o mai amplu.