Ce ştii iubite

[chindea maria elena]

 CE  ŞTII  IUBITE

 

iubitule când ai să vii am să te-ntreb cine sunt eu 

marele maestru învârte bagheta cu arsura cunoaşterii

să ne umple sinapsele

atingerea drumului în păstaia trecutului ne-atârnă

lupii de oase

degetul  aurorii trasează flori de ghiaţă  pe cărbunii încinşi

ai înţelesurilor

abisul orgiilor trufaşe explodează cu neguri

infinitul de taine dintre tâmple

semnul cade ca un cutremur în paşi de vals

tăcerea trece printre ziduri surpate templul să ridice

în vertebrele noastre

lumina pârjoleşte greu pleoapa de gratii

ce ne despică pupila

 

iubitule când ai să vii am să mă uit la tine

şi am să văd arcadele zeniturilor cum ne curbează

vibraţia sub o singură identitate  

 

din ochiul luminii din tine atunci

privindu-mă

am să ştiu cine sunt 

 

[chindea maria elena]

Îmi amintesc nişte versuri ale unei poete paralizate la pat, Mariana Dumitrescu: " Dacă n-ar avea orizont, dacă n-ar avea înălţime, ce-ar însemna, ce-ar fi viaţa mea?! " Asta spune cam totul! Cu drag, Maria Elena

[chindea maria elena]

Aşa e da Coza - şi e cea mai frumoasă şi grea cale de cunoaştere! Da merită, nu?

O să păstez totuşi curbează! Serveşte mai bine ideii mele! Cu drag, Maria Elena

[Vasilisia Lazăr]

Deosebit!

din ochiul luminii din tine atunci

privindu-mă

am să ştiu cine sunt 

[Ion Lazăr da Coza]

curbează > focalizează?

Cunoaşte-te pe tine însuţi/însăţi prin ochii persoanei iubite...

Frumos poem.

da Coza

[chindea maria elena]

Cu drag, Miha! Cred că toţi scriem (chiar dacă nu în cuvinte) astfel de "epistole" celor de lângă noi! Câtedată chiar ajung la destinatar! Şi se-"ntâmplă" şi reciproca. Cu drag, Maria Elena  

[chindea maria elena]

Iau în serios jocul divin al vieţii, deşi aparent mă joc cu metaforele, cu miturile, dezghiocându-le altfel înţelesurile. Uneori lumile pe care le descopăr în aventurile mele îndrăzneţe sunt atât de "altfel" decât cele îndeobşte cunoscute, încât voi ţipaţi: prea multă metaforă, prea multe idei, prea greu de parcurs, totul devine "prea" şi mă doare! Atunci mi-amintesc că sunt "puntea", mi-am asumat această fiinţare de-a fii puntea pe care spiritul să treacă spre cunoaşterea de dincolo de cuvinte, în lumile ce pot fi cunoscute dincolo de simţurile materialului, lumi ce pot fi cunoscute prin meditaţie şi în care fiinţa noastră se expansionează până devine una cu Tatăl, ceea ce şi este în esenţă, acum doar ascunsă de pleoapa efemerului! Cu drag şi preţuire, Mari-Ela     

[Sofia Sincă]

O incursiune într-un întreg univers pentru simţuri existenţiale întru cunoaştere.

Aşa este Mari-Ela, cel de lângă tine trebuie să te cunoască iar tu, eu, să ne oglindim în el. Altfel nu vor fi niciodată suflete pereche.

Artă se numeşte modul tău explicativ, metaforele tale pline de fiori şi vibraţii, cele ce dau farmecul netrucat al poemelor tale. Şi ''m-ai ameninţat'' că mai ai... multe... şi din ce în ce mai ample, mai profunde. E o provocare, Mari-Ela, le vom citi cu drag.

Cu preţuire, Sofy!

[chindea maria elena]

Mulţumesc Dănuţule pentru ochiul şi inima ta mereu prezente lângă poemele mele.

Cu drag, Maria Elena

[SPRINCENATU DAN]

din ochiul luminii din tine atunci

privindu-mă

am să ştiu cine sunt ..

Frumoase versuri....