Ce noapte, iubite, ce noapte săracă!
Aprinde odată lumina opacă
Și las-o sa ardă, și las-o de veghe.
În ochiul de suflet nimic nu se pierde
Și ia, lângă tine, vreo trei felinare,
S-aducă lumina direct de la soare,
Să ardă cu sete, să ardă mocnit,
Să vezi cum răsare un gând fericit.
Hai, vino aproape! Azi noaptea-i plecată.
În satul tăcerii, și fuga-i o artă!
Dezleagă blestemul ce coase de zor,
Pe chipul iubirii, un fel de izvor.
Adaugă un comentariu
Lisia, mulțumesc! Cu lumina aceea mă pot/te poți plimba liniștită prin poezie. Mulțumesc că m-ai prins de braț :)
Mihaela, mulțumesc mult.
Ce noapte, iubite, ce noapte săracă!
Aprinde odată lumina opacă
Și las-o sa ardă, și las-o de veghe.
Remarcabil, Gina! Ca întreaga poezie, de altfel. Emoție și esență.
Ce poezie! Mereu un prilej de bucurie și meditație. Felicitări!
Hai, vino aproape! Azi noaptea-i plecată.
În satul tăcerii, și fuga-i o artă!
Dezleagă blestemul ce coase de zor,
Pe chipul iubirii, un fel de izvor.
Vă mulțumesc, dle Corneliu Neagu!
Am perceput versurile ca un imn închinat, deopotrivă, luminii și iubirii - m-a emoționat în cel mai plăcut registru al emoțiilor! felicitări și gând bun!
Da, drumul nopților prin poezie duce, uneori, spre satul tăcerii.
Mulțumesc, dle Dinca Valerian!
Mulțumesc, aDa! Superb citat!
Un discurs frumos despre o noapte plecata in satul tacerii. Am citit cu placere.
Un poem luminos, muzical, în care lumina poartă chipuri atât de minunate!
„Nu disprețui lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.” — Octavian Paler
Cu bucuria citirii, aDa
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE