Toamnă străină

[gina zaharia]

Și-a venit o toamnă nouă

Pe cărarea dinspre crâng.

Și-a-nceput cu noi să plouă.

Și era o zi de târg.

 

Am rugat-o să-mi răspundă

Cine, ce mai vrea să facă?

Poate c-ar dori să-ntindă

Peste noi, un fel de arcă

 

Pentru vise tulburate,

Sau, mai știi, pentru tăcere?!

Însă-mi zice că nu poate

Și nu-i timp de mângâiere.

 

Umbra mea, de-acum senină,

Ar mai vrea încă ceva:

Spune-mi dar, toamnă străină,

Ne-ai zărit pe undeva?

 

[gina zaharia]

Manuela, dle Mihai Katin, Augusta, vă mulțumesc!

[Chris]

frumoasa toamna!

[Mihai Katin]

ma bucura sa descopar  acea toamna  luminoasa  si  chiar daca  nu este timp de mangaiere  ar putea in final  sa ne raspunda la intrebarea:

Ne-ai zărit pe undeva?...sau  poate aici  este de fapt magia ei...

cu pretuire!

[Munteanu Manuela]

Toamna-a vrut să se amuze

Și-a făcut vântul covrig.

Când a strănutat de frig,

I-au zburat din plete frunze.

O lectură foarte plăcută, cu zâmbet și... inspirație!