Cartea vieţii

[Marioara Visan]

 

 Efemer e visul

 în care ne-am născut

  tristă-i poezia

 în care tu şi eu

chiar am crezut.

 

 Chiar am crezut

că vom pătrunde veşnicia

cu-al dragostei tumult.

 

Cu-al dragostei tumult

mi-am amăgit fiinţa

din  picături de rouă

rog cerul să m-adape

sau poate dacă plouă

pe  flacăra din mine

durerea să mi-o stingă

că azi nu sunt cu tine.

 

Că azi nu sunt cu tine,

nemărginirea simte

şi se întristează

 zilele senine

din a vietii carte

sunt tot mai puţine

 întoarce-te-n tăcere

îmi şopteşte vîntul

 prin ramul înflorit

azi petale  scutur

 pe trupu-ţi  iubit

eu adorm plângând.

 

Eu adorm plângând

cu visul chinuit

 de singurătate

simt dorul biciund

dorinta mea de moarte

acum cînd m-am trezit

din a minciunii noapte

văd că am trăit

 doar pe jumătate,

frumoasa poezie

din a vieţii carte.

 

 

 

 

[Marioara Visan]

Am schimbat putin, inca o data va multumesc doamna Sofia.

[Marioara Visan]

Va multumesc pentru sfaturi, aveti dreptate versul e in ritm popular, exprimarea e asa cum spuneti, e o poezie scrisa de mult , am si uitat de cand, am incercat sa o cosmetizez dupa regulile ce incerc sa le invat din figurile de stil ce domnul De Coza prin bunavointa dumnealui le-a oferit spre folos tuturor, aveti dreptate , nu suna frumos'' petalele le'', voi corectra. Inca o data multumiri.

Cu respect, Mara.

[Sofia Sincă]

Din nou... modest, modest. Versuri cu ritm popular, dar care șchiopătează pe ici pe colo, din motive de accente, exprimare vetustă, căci, căci - acela deranjează mult, apoi mai este, petalele le scutur, s-a format o aliterație din nou deranjantă, rima foarte simplă duce poemul spre modestie lirică.

Versificație elegiacă.

Semnul meu,

Sofy