Ai vrea tu, vânt, să te-nsoțesc
În locuri unde singur ești,
Să fiu un martor, să privesc
Tot ce în cale întâlnești?
Cu adiere fină duci,
În toate cele patru zări,
Mirosul florilor din lunci,
Îl regăsesc pe vechi cărări.
Prin codri răcoroși de treci,
Aș vrea să-ncepi iar să doinești,
Că-s tot mai rari... sunete reci
Se-aud, dar tu de dor vuiești
În arșiță, prin lan de grâu,
Cu unduiri ca- n vesel cânt,
Vom poposi, să punem frâu
Acestui iad de pe pământ!
Adaugă un comentariu
Mulțumesc! Nu m-a dus mintea. :)
Vă citesc cu drag şi spun ce-mi vine în minte. A, şi de cele mai multe ori glumesc!
D-le Ion Lazar da Coza, am dorit doar o calatorie cu vantul, am scris intr-un comentariu ca versul clasic nu- l stapanesc, de aceea probabil,textul nu se incadreaza in tipar!Va multumesc pentru popas!
D-na Mihaela Suciu, am facut referire doar la valul de caldura(asociata aici cu iadul) nicidecum la oprirea raului, stim cu totii cat de bine este cand ii canicula si adie cat de putin vantul!
Da, codrii sunt tot mai rari. O realitate dureroasă la care nu prea știu cum am putea pune frâu. Într-adevăr, lipsesc metaforele.
Unde-s figurile de stil?
da Coza
Am vrut să spun că există un echilibru, nu putem pune frâu răului (iadului).
As dori , d- na Mihaela Suciu, sa-mi spuneti la ce anume va referiti?
Multumesc mult, Valeria Merca , ca ati citit cu drag!
Va multumesc, d-na Sofia Sinca, ma bucur de aprecierile d-voastra, in vers clasic nu prea scriu, dar imi place sa citesc poezii in acest stil!Cu stima si pretuire!
Sugstiv, expresiv.
Am citit cu drag
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE