Trece vremea...
M-am hotărât
Să nu mai
Pierd vremea
Cu cele ce
Nu-mi dau pace
Zi și noapte
Privesc pe geam
La teiul
Din fața casei
Și-a scuturat
Deja florile
Nici nu observasem
Când a-nmugurit
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Lidia Pervu pe Iunie 22, 2019 la 10:03pm -
Va multumesc tuturor pentru aprecieri, sunt bucuroasa de fiecare comentariu in parte!Cu stima!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iunie 20, 2019 la 9:51pm
-
O revelație budistă, am putea spune.
Încântă.
da Coza
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Iunie 18, 2019 la 8:36am
-
Minunat. Un text cochet, clădit pe binecunoscuta expresie „panta rhei”.
Am citit cu drag
-
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Iunie 17, 2019 la 12:38pm
-
Simplu și nesofisticat, un popas liric ce descrie o stare, tema timpului prinsă intr-un demers contemplativ!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iunie 17, 2019 la 11:13am
-
Timpul, intim legat de sentimentul propriei noastre existente, oricât de durabil ar fi, are ceva limite, totuși. Realitatea care-l măsoară este materia. Respectiv, aici, teiul înflorit.
Scurt și foarte concis, poemul și mai ales, inedit.
Strălucit poem!
Sofi
-
Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Iunie 16, 2019 la 11:21pm
-
Concis şi de efect!
Insignă
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE