Deziluzii

[Lidia Pervu]

               

         Bat îndelung

         la poarta inimii

         aduc neliniștea

         unui zbor frânt

         sub ploaia de alice

         care mi-a ciuntit aripile

         și-un gust amar 

         lăsat de trecerea

         în galop prin suflet

         cu păreri de rău 

         ce mi-au înnegrit sângele

         decât să le simt 

         apăsarea și strângerea 

         mai bine le sechestrez

         într-un loc ascuns

         din conștiință

         peste care va bătea         

         un aer de indiferență

         iar uitarea 

         nu va întârzia 

         să apară

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

O poezie elegantă. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Frumos.  

da Coza

[Mihaela Suciu]

Ce frumos a spus Valeria, da, e cochetă! Cât despe Sofi, comentariile ei sunt delicii! Eu spun ce-mi vine în minte pe moment, aşa că... :) 

Ca (cacofonie asumată :)) un joc de cuvinte, poate chiar e adevăr: Avem deziluzii, când există des iluzii! :)

[Sofia Sincă]

Rațiunea este chemată să decidă în pofida inimii... A inimii ce privește retrospectiv și se zbate prin nostalgia deziluziilor. Practică și cel mai bună este uitarea. Dacă nu ar fi uitarea nu am putea supraviețui.

Un poem plin de apăsare, o vibrație amară sensibilizatoare, o defulare personală.

Un poem adevărat!

Sofi

[Valeria Merca]

Ingenios „tratate” deziluziile în acest text cochet!

Am citit cu drag și... empatie