ca o pătură stelară

[gina zaharia]

într-o seară ai strivit un greier
i-ai ucis cântecul și două-trei veri nesfârșite
multă vreme a zăcut la marginea drumului
l-aș fi îngropat în suflet
dar mormântul lui n-ar fi încăput niciodată
într-o muzică moartă

l-am plâns pe lună plină și dincolo de veneția l-am plâns
era singurul vrăjitor de pe pământ
care așeza nopțile în buchet
și le dăruia o grădină

din când în când
pe strada mea trece o trupă de greieri
dar ce păcat
niciunul nu știe să trăiască pe portativ
toate notele au rămas acolo
în praful care ne-a acoperit
ca o pătură stelară

[gina zaharia]

Nimic nu-l îngheață, Nikol, nimic! :) Drag, 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela!

[Nikol MerBreM]

În urma greierilor striviți rămâne totuși ecoul cântecului!

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

minunat, Gina, admirație!

[gina zaharia]

Mulțumesc frumos, prieten drag da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie-metaforă.

da Coza

[gina zaharia]

Draga mea Valeria, el este cavalerul serilor de vară. Mi-e drag, mi-e tare drag!

Ca și de popasul tău! Mulțumesc!

[Valeria Merca]

Povestea asta despre greier este neînchipuit de frumoasă. Secvențele poetice și metaforele revelatorii o definesc.

Tare drag popasul

[gina zaharia]

Sigur că cititorul înțelege ce vrea, d-le Tudor! Numai să lase melancolia deoparte. :))  Eu l-am scris, l-am postat și... gata. Greierii cu greierii, poeții cu poeții! :))  Ce frumos ați spus: ale căror versuri finale sunt ca o pădure pictată de Andreescu! Și eu am avut în minte un tablou când l-am scris. Nu atât de frumos, dar din el ieșea un cântec. 

Mulțumesc mult! 

[gina zaharia]

Draga mea Sofi, mereu am adorat greierii. Îmi amintesc de copilărie, când îi ascultam până târziu în noapte. Mi se părea că ei sunt mereu fericiți. Cu siguranță că și ei mor. Dar nimeni ne le cântă, așa cum fac ei. Iată, am asociat un greiere adevărat cu un artist al sufletului. Și a ieșit acest poem. Mă bucur că ți-a plăcut. 

Mulțumesc!

Sofi: să-ți spun o poveste cu un greiere, apropo cât trăiesc ei. Într-o vară mi-a intrat un greiere în cameră. Noaptea, m-am pomenit cu el cântând. L-am căutat, l-am căutat să-l dau afară dar nu l-am găsit. Intrase după dulap și nici el nu a mai putut ieși. Știi cât a cântat? Noaptea ceia - toată noaptea - nu s-a oprit, a două noapte a mai cântat jumătate din ea, cu timbru din ce în ce mai răgușit, apoi a încetat. L-am găsit când am făcut curat, după dulap. Deci, au viață foarte scurtă... Bine, aici era în casă...

Gina: Sofi, și mie mi-a intrat un greier în casă, locuiam la București atunci, la etajul VII. Nu știu cum a ajuns acolo, dar a cântat în noaptea în care s-a născut Daniel. Era vară, la început de iunie. I-a ținut de urât soțului meu. Ori s-a bucurat odată cu el. N-am să uit niciodată.