Ca nisipul curgând

[gabriel cristea]

Ei Columnă ciopleau, noi aram sângerând

Prin metope de stei, răzvrătite în gând.

Semințe barbare, risipite carnal

Din brazdele sfinte murmurau: ,,Decebal". 

Toți munții plângeau în apusul carpatic;

O davă zdrobită zăcea sub jăratic; 

Și-o acvilă neagră zbura peste lume, 

Cu strigătu-i umbră, cu àripi anume, 

Spre soare-răsare, spre soare-coboară, 

Acolo pe unde blestemele zboară. 

Infernul pogoară--n Cetatea Eternă

Și purpure-n zdrențe se-nclină în bernă, 

Balaurul getic se scaldă prin lună, 

Dă strechea-n țurcane, un bucium răsună;

Nocturnul se-nvârte pe fusuri de stele, 

Iar murgi armăsarii bat zorii-n caiele.

Pe câmpuri doar macii, ca râuri de sânge, 

Se leagănă-n vânturi; Și-un arbore plânge;

Și cădeau împărați, noi aram rând pe rând

Prin metope de timp - ca nisipul curgând…

[Corneliu Neagu]

O privire peste timpul istoriei scrisă cum au vrut alții, atunci și acum! Dar noi încă mai știm cine suntem, de unde venim și încotro mergem - în această cheie am perceput acest poem tulburător, care mi-a plăcut!

[Ada Nemescu]

oh, ce frumos: 

Nocturnul se-nvârte pe fusuri de stele, 

Iar murgi armăsarii bat zorii-n caiele.

Toată poezia este deosebită, o odă, o poveste, patriotică pe de o parte, sensibilă și lin curgătoare, dar profundă...

Am citit cu respirația sacadată... parcă urmăream un fin acrobat pe un fir... impresionată, aDa

[gabriel cristea]

Mulțumesc de apreciere, doamnă Floare Arbore!